1 O are nu are omul o viaţă plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler ?

“Isn’t a man forced to labor on earth? Aren’t his days like the days of a hired hand?

2 C a un sclav care tânjeşte după umbra serii sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,

As a servant who earnestly desires the shadow, as a hireling who looks for his wages,

3 a şa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune şi nopţi de necaz mi s-au dat.

so am I made to possess months of misery, wearisome nights are appointed to me.

4 C ând mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.

When I lie down, I say, ‘When shall I arise, and the night be gone?’ I toss and turn until the dawning of the day.

5 T rupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii; pielea îmi crapă şi supurează,

My flesh is clothed with worms and clods of dust. My skin closes up, and breaks out afresh.

6 z ilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără nădejde.

My days are swifter than a weaver’s shuttle, and are spent without hope.

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

Oh remember that my life is a breath. My eye shall no more see good.

8 O chiul care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

The eye of him who sees me shall see me no more. Your eyes shall be on me, but I shall not be.

9 C a norul care se risipeşte şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor.

As the cloud is consumed and vanishes away, so he who goes down to Sheol shall come up no more.

10 N u se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaşte.

He shall return no more to his house, neither shall his place know him any more.

11 D e aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

“Therefore I will not keep silent. I will speak in the anguish of my spirit. I will complain in the bitterness of my soul.

12 S unt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?

Am I a sea, or a sea monster, that you put a guard over me?

13 C ând zic: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,

When I say, ‘My bed shall comfort me. My couch shall ease my complaint;’

14 a tunci Tu mă înspăimânţi cu visuri şi mă îngrozeşti cu vedenii.

then you scare me with dreams, and terrify me through visions:

15 A şa că aş alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.

so that my soul chooses strangling, death rather than my bones.

16 L e dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.

I loathe my life. I don’t want to live forever. Leave me alone, for my days are but a breath.

17 C e este omul ca să-ţi pese atât de mult de el şi să-i dai aşa multă atenţie,

What is man, that you should magnify him, that you should set your mind on him,

18 s ă-l cercetezi în fiecare dimineaţă şi să-l încerci în orice clipă?

that you should visit him every morning, and test him every moment?

19 N u vei înceta oare să te mai uiţi la mine şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

How long will you not look away from me, nor leave me alone until I swallow down my spittle?

20 D acă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept ţintă? Am devenit o povară pentru Tine?

If I have sinned, what do I do to you, you watcher of men? Why have you set me as a mark for you, so that I am a burden to myself?

21 D e ce nu-mi ierţi păcatul şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Curând voi fi zăcând în ţărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“

Why do you not pardon my disobedience, and take away my iniquity? For now shall I lie down in the dust. You will seek me diligently, but I shall not be.”