1 A tunci Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, a plâns şi l-a sărutat.

Joseph fell on his father’s face, wept on him, and kissed him.

2 A poi le-a poruncit doctorilor aflaţi în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său, Israel, iar aceştia au făcut întocmai.

Joseph commanded his servants, the physicians, to embalm his father; and the physicians embalmed Israel.

3 Î mbălsămarea a durat patruzeci de zile, căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare. Egiptenii l-au jelit şaptezeci de zile.

Forty days were fulfilled for him, for that is how many the days it takes to embalm. The Egyptians wept for him for seventy days.

4 D upă ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor de la curtea lui Faraon: „Dacă am găsit bunăvoinţă la voi, vorbiţi-i lui Faraon astfel:

When the days of weeping for him were past, Joseph spoke to the house of Pharaoh, saying, “If now I have found favor in your eyes, please speak in the ears of Pharaoh, saying,

5 « Tatăl meu m-a pus să jur cerându-mi ca, atunci când va muri, să-l îngrop în mormântul pe care şi l-a săpat în Canaan. De aceea dă-mi voie să mă duc să-l îngrop acolo pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.»“

‘My father made me swear, saying, “Behold, I am dying. Bury me in my grave which I have dug for myself in the land of Canaan.” Now therefore, please let me go up and bury my father, and I will come again.’”

6 F araon a răspuns: „Du-te şi îngroapă-l pe tatăl tău, aşa cum te-a pus să juri.“

Pharaoh said, “Go up, and bury your father, just like he made you swear.”

7 I osif s-a dus să-şi îngroape tatăl şi împreună cu el au mers toţi slujitorii lui Faraon, sfetnicii săi şi toţi bătrânii ţării Egiptului,

Joseph went up to bury his father; and with him went up all the servants of Pharaoh, the elders of his house, all the elders of the land of Egypt,

8 t oată familia lui Iosif, fraţii săi şi familia tatălui său. Doar copiii, turmele şi cirezile lor au rămas în Goşen.

All the house of Joseph, his brothers, and his father’s house. Only their little ones, their flocks, and their herds, they left in the land of Goshen.

9 Î mpreună cu el au mers care şi călăreţi, formând o mulţime foarte mare.

There went up with him both chariots and horsemen. It was a very great company.

10 C ând au ajuns la Aria lui Atad, care se află dincolo de Iordan, au ţinut acolo un bocet mare şi solemn. Iosif a ţinut un bocet de şapte zile pentru tatăl său.

They came to the threshing floor of Atad, which is beyond the Jordan, and there they lamented with a very great and severe lamentation. He mourned for his father seven days.

11 C ând locuitorii din Canaan au văzut bocetul din Aria lui Atad, au zis: „Acesta este un mare bocet al egiptenilor.“ De aceea acel loc a fost numit Abel-Miţrayim; el se află dincolo de Iordan.

When the inhabitants of the land, the Canaanites, saw the mourning in the floor of Atad, they said, “This is a grievous mourning by the Egyptians.” Therefore its name was called Abel Mizraim, which is beyond the Jordan.

12 A stfel, fiii lui Iacov au făcut pentru el aşa cum le-a poruncit acesta.

His sons did to him just as he commanded them,

13 E i l-au dus în Canaan şi l-au îngropat în peştera din ogorul Mahpela, la răsărit de Mamre, pe care Avraam a cumpărat-o de la hititul Efron, împreună cu ogorul, ca teren pentru înmormântare.

for his sons carried him into the land of Canaan, and buried him in the cave of the field of Machpelah, which Abraham bought with the field, for a possession of a burial site, from Ephron the Hittite, before Mamre.

14 D upă ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosif s-a întors în Egipt, împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se duseseră cu el să-şi îngroape tatăl. Bunătatea lui Iosif faţă de fraţii săi

Joseph returned into Egypt—he, and his brothers, and all that went up with him to bury his father, after he had buried his father.

15 C ând fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor murise, s-au gândit că poate Iosif îi va urî şi se va răzbuna pentru tot răul pe care i l-au făcut.

When Joseph’s brothers saw that their father was dead, they said, “It may be that Joseph will hate us, and will fully pay us back for all the evil which we did to him.”

16 D e aceea ei au trimis să-i spună lui Iosif că, înainte să moară, tatăl lui i-ar fi dat următoarea poruncă:

They sent a message to Joseph, saying, “Your father commanded before he died, saying,

17 „ Iosife, te rog, iartă nelegiuirea şi păcatul fraţilor tăi, pentru că ei ţi-au făcut rău. Iartă, te rog, nelegiuirea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău.“ Iosif a plâns când i s-au spus aceste lucruri.

‘You shall tell Joseph, “Now please forgive the disobedience of your brothers, and their sin, because they did evil to you.”’ Now, please forgive the disobedience of the servants of the God of your father.” Joseph wept when they spoke to him.

18 F raţii lui au venit, s-au plecat înaintea lui şi i-au zis: – Suntem sclavii tăi.

His brothers also went and fell down before his face; and they said, “Behold, we are your servants.”

19 – Nu vă temeţi! le-a răspuns Iosif. Sunt eu în locul lui Dumnezeu?

Joseph said to them, “Don’t be afraid, for am I in the place of God?

20 C hiar dacă voi aţi intenţionat să-mi faceţi rău, Dumnezeu a schimbat răul în bine pentru a susţine viaţa unui popor numeros, aşa cum face astăzi.

As for you, you meant evil against me, but God meant it for good, to bring to pass, as it is today, to save many people alive.

21 D eci nu vă temeţi! Eu însumi mă voi îngriji de hrana voastră şi a copiilor voştri. Apoi i-a mângâiat şi le-a vorbit cu bunătate. Moartea lui Iosif

Now therefore don’t be afraid. I will nourish you and your little ones.” He comforted them, and spoke kindly to them.

22 I osif a locuit în Egipt împreună cu familia tatălui său; el a trăit o sută zece ani.

Joseph lived in Egypt, he, and his father’s house. Joseph lived one hundred ten years.

23 I osif i-a văzut pe copiii lui Efraim până la a treia generaţie, iar copiii lui Machir, fiul lui Manase, au fost născuţi pe genunchii săi.

Joseph saw Ephraim’s children to the third generation. The children also of Machir, the son of Manasseh, were born on Joseph’s knees.

24 A poi Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu va veni în ajutorul vostru şi vă va duce din această ţară în ţara pe care le-a jurat-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.“

Joseph said to his brothers, “I am dying, but God will surely visit you, and bring you up out of this land to the land which he swore to Abraham, to Isaac, and to Jacob.”

25 I osif i-a pus pe fiii lui Israel să jure: „Când Dumnezeu va veni în ajutorul vostru, să luaţi oasele mele de aici.“

Joseph took an oath of the children of Israel, saying, “God will surely visit you, and you shall carry up my bones from here.”

26 I osif a murit la vârsta de o sută zece ani. După ce l-au îmbălsămat, l-au pus într-un sicriu, în Egipt.

So Joseph died, being one hundred ten years old, and they embalmed him, and he was put in a coffin in Egypt.