1 Î ncepem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi?

Are we beginning again to commend ourselves? Or do we need, as do some, letters of commendation to you or from you?

2 V oi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,

You are our letter, written in our hearts, known and read by all men;

3 a rătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

being revealed that you are a letter of Christ, served by us, written not with ink, but with the Spirit of the living God; not in tablets of stone, but in tablets that are hearts of flesh.

4 O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu.

Such confidence we have through Christ toward God;

5 N u că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu,

not that we are sufficient of ourselves, to account anything as from ourselves; but our sufficiency is from God;

6 C are ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă. Slava mai mare a Noului Legământ

who also made us sufficient as servants of a new covenant; not of the letter, but of the Spirit. For the letter kills, but the Spirit gives life.

7 D ar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui,

But if the service of death, written engraved on stones, came with glory, so that the children of Israel could not look steadfastly on the face of Moses for the glory of his face; which was passing away:

8 c u cât mai mult este cu slavă slujba Duhului?

won’t service of the Spirit be with much more glory?

9 C ăci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă!

For if the service of condemnation has glory, the service of righteousness exceeds much more in glory.

10 F iindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

For most certainly that which has been made glorious has not been made glorious in this respect, by reason of the glory that surpasses.

11 Î ntr-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.

For if that which passes away was with glory, much more that which remains is in glory.

12 D eci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală,

Having therefore such a hope, we use great boldness of speech,

13 n u ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârşitul a ceea ce era trecător.

and not as Moses, who put a veil on his face, that the children of Israel wouldn’t look steadfastly on the end of that which was passing away.

14 Î nsă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte.

But their minds were hardened, for until this very day at the reading of the old covenant the same veil remains, because in Christ it passes away.

15 P ână astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl,

But to this day, when Moses is read, a veil lies on their heart.

16 d ar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte.

But whenever one turns to the Lord, the veil is taken away.

17 D omnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate.

Now the Lord is the Spirit and where the Spirit of the Lord is, there is liberty.

18 N oi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.

But we all, with unveiled face seeing the glory of the Lord as in a mirror, are transformed into the same image from glory to glory, even as from the Lord, the Spirit.