1 Î ncepem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi?

Чи нам знов зачинати доручувати самих себе? Чи ми потребуємо, як дехто, листів доручальних до вас чи від вас?

2 V oi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,

Ви наш лист, написаний у наших серцях, якого всі люди знають і читають!

3 a rătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

Виявляєте ви, що ви лист Христів, нами вислужений, що написаний не чорнилом, але Духом Бога Живого, не на таблицях камінних, але на тілесних таблицях серця.

4 O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu.

Таку ж певність до Бога ми маємо через Христа,

5 N u că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu,

не тому, що ми здібні помислити щось із себе, як від себе, але наша здібність від Бога.

6 C are ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă. Slava mai mare a Noului Legământ

І Він нас зробив бути здатними служителями Нового Заповіту, не букви, а духа, бо буква вбиває, а дух оживляє.

7 D ar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui,

Коли ж служіння смерті, вирізане на каменях буквами, було таке славне, що Ізраїлеві сини не могли дивитись на обличчя Мойсея, через славу минущу обличчя його,

8 c u cât mai mult este cu slavă slujba Duhului?

скільки ж більш буде в славі те служіння духа!

9 C ăci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă!

Бо як служіння осуду слава, то служіння праведности тим більше багате на славу!

10 F iindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

Не прославилося бо прославлене, у цій частині, ради слави, що вона переважує,

11 Î ntr-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.

бо коли славне те, що минає, то багато більш у славі те, що триває!

12 D eci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală,

Тож, мавши надію таку, ми вживаємо великої сміливости,

13 n u ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârşitul a ceea ce era trecător.

а не як Мойсей, що покривало клав на обличчя своє, щоб Ізраїлеві сини не дивилися на кінець того, що минає.

14 Î nsă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte.

Але засліпилися їхні думки, бо те саме покривало аж до сьогодні лишилось незняте в читанні Старого Заповіту, бо зникає воно Христом.

15 P ână astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl,

Але аж до сьогодні, як читають Мойсея, на їхньому серці лежить покривало,

16 d ar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte.

коли ж вони навернуться до Господа, тоді покривало здіймається.

17 D omnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate.

Господь же то Дух, а де Дух Господній, там воля.

18 N oi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.

Ми ж відкритим обличчям, як у дзеркало, дивимося всі на славу Господню, і зміняємося в той же образ від слави на славу, як від Духа Господнього.