1 O chiul meu a văzut toate aceste lucruri, urechile mele au auzit şi au înţeles.
Ось усе оце бачило око моє, чуло ухо моє, та й усе зауважило...
2 C e ştiţi voi ştiu şi eu; nu sunt mai prejos decât voi.
Як знаєте ви знаю й я, я не нижчий від вас,
3 D ar vreau să vorbesc Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
і я говоритиму до Всемогутнього, і переконувати хочу Бога!
4 V oi mă amăgiţi cu minciuni, toţi sunteţi nişte doctori de nimic.
Та неправду куєте тут ви, лікарі непутящі ви всі!
5 M ai bine aţi fi tăcut! Aşa aţi fi arătat înţelepciune.
О, коли б ви насправді мовчали, то вам це за мудрість було б!...
6 A scultaţi-mi apărarea, ascultaţi răspunsul buzelor mele!
Послухайте но переконань моїх: і вислухайте заперечення уст моїх.
7 V reţi să vorbiţi cu răutate în Numele lui Dumnezeu şi să spuneţi minciuni în favoarea Lui?
Чи будете ви говорити неправду про Бога, чи будете ви говорити оману про Нього?
8 V reţi să-I ţineţi partea sau să fiţi apărători ai lui Dumnezeu?
Чи будете ви уважати на Нього? Чи за Бога на прю постаєте?
9 V a fi oare bine de voi când vă va cerceta? Îl puteţi oare înşela aşa cum înşală un om pe un altul?
Чи добре, що вас Він дослідить? Чи як з людини сміються, так будете ви насміхатися з Нього?
10 O are nu vă va mustra El, dacă încercaţi să-I ţineţi partea pe ascuns?
Насправді Він вас покарає, якщо будете ви потурати таємно особі!
11 O are nu vă va înspăimânta măreţia Lui? Nu va cădea peste voi groaza Lui?
Чи ж велич Його не настрашує вас, і не нападає на вас Його страх?
12 C ugetările voastre sunt proverbe de cenuşă, iar apărarea voastră e una de lut.
Ваші нагадування це прислів'я із попелу, ваші башти це глиняні башти!
13 T ăceţi! şi vă voi vorbi; apoi fie ce-o fi!
Мовчіть передо мною, а я говоритиму, і нехай щобудь прийде на мене!
14 L a ce bun să-mi iau carnea în dinţi şi să-mi pun viaţa în propriile mâini?
Нащо дертиму я своє тіло зубами своїми, а душу свою покладу в свою руку?
15 C hiar dacă mă va ucide, tot voi nădăjdui în El. Da, îmi voi apăra căile înaintea feţei Lui.
Ось Він мене вб'є, і я надії не матиму, але перед обличчям Його про дороги свої сперечатися буду!
16 C hiar şi lucrul acesta poate fi spre scăparea mea: ştiu că cei lipsiţi de evlavie nu pot ajunge înaintea Lui.
І це мені буде спасінням, бо перед обличчя Його не підійде безбожний.
17 A scultaţi-mi cu atenţie cuvintele, luaţi aminte la ceea ce vreau să vă spun!
Направду послухайте слова мого, а моє це освідчення в ваших ушах нехай буде.
18 M i-am pregătit apărarea; ştiu că am dreptate.
Ось я суд спорядив, бо я справедливий, те знаю!
19 C ine poate să mă acuze? Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea şi voi muri.
Хто той, що буде зо мною провадити прю? Бо тепер я замовк би й помер би...
20 D umnezeule, dă-mi doar două lucruri şi nu mă voi ascunde de faţa Ta:
Тільки двох цих речей не роби Ти зо мною, тоді від обличчя Твого я не буду ховатись:
21 r idică-Ţi mâna de pe mine şi nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
віддали Свою руку від мене, а Твій страх хай мене не жахає!...
22 A poi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde sau lasă-mă să vorbesc şi răspunde-mi Tu.
Тоді клич, а я відповідатиму, або я говоритиму, Ти ж мені відповідь дай!
23 C ât de multe sunt nelegiuirile şi păcatele mele? Arată-mi fărădelegile şi păcatul meu!
Скільки в мене провин та гріхів? Покажи Ти мені мій переступ та гріх мій!
24 D e ce-Ţi ascunzi faţa şi mă consideri un duşman?
Чому Ти ховаєш обличчя Своє і вважаєш мене Собі ворогом?
25 V rei să înspăimânţi o frunză suflată de vânt şi să urmăreşti un pai uscat?
Чи Ти будеш страхати завіяний вітром листок? Чи Ти соломину суху будеш гнати?
26 C ăci scrii lucruri amare împotriva mea şi mă faci să moştenesc păcatele tinereţii mele.
Бо Ти пишеш на мене гіркоти й провини мого молодечого віку даєш на спадок мені,
27 Î mi pui picioarele în butuci, îmi urmăreşti toate căile şi pui hotar paşilor mei.
і в кайдани заковуєш ноги мої, і всі дороги мої стережеш, назирці ходиш за мною,
28 Î n felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred, ca o haină mâncată de molii.
і він розпадається, мов та трухлявина, немов та одежа, що міль її з'їла!...