1 V eniţi să strigăm de bucurie către Domnul, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!

Ходіть, заспіваймо Господеві, покликуймо радісно скелі спасіння нашого,

2 S ă ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude şi să strigăm către El prin cântări!

хвалою обличчя Його випереджуймо, співаймо для Нього пісні,

3 C ăci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!

бо Господь Бог великий, і великий Він Цар над богами всіма,

4 E l ţine în mână adâncimile pământului, iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.

що в Нього в руці глибини землі, і Його верхогір'я гірські,

5 A Lui este marea, – El a făcut-o – iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

що море Його, і вчинив Він його, і руки Його суходіл уформували!

6 V eniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte, să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!

Прийдіть, поклонімося, і припадім, на коліна впадім перед Господом, що нас учинив!

7 C ăci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii Lui, turma mâinii Sale! „Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

Він наш Бог, а ми люди Його пасовиська й отара руки Його. Сьогодні, коли Його голос почуєте,

8 n u vă împietriţi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,

не робіте твердим серця вашого, мов при Мериві, немов на пустині в день спроби,

9 c ând strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!

коли ваші батьки Мене брали на спробу, Мене випробовували, також бачили діло Моє.

10 T imp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui şi n-au cunoscut căile Mele.»

Сорок літ був огидним Мені оцей рід, й Я сказав: Цей народ блудосерді вони, й не пізнали доріг Моїх,

11 D e aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“

тому заприсягся Я в гніві Своїм, що до місця Мого відпочинку не ввійдуть вони!