1 V eniţi să strigăm de bucurie către Domnul, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!

(По слав. 94.) Елате да запеем на Господа, да възкликнем към Канарата на нашето спасение.

2 S ă ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude şi să strigăm către El prin cântări!

Да застанем пред Него със славословие, с псалми да възкликнем към Него,

3 C ăci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!

защото Господ е велик Бог и велик Цар над всички богове.

4 E l ţine în mână adâncimile pământului, iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.

В Неговата ръка са земните дълбочини; и височините на планините са Негови.

5 A Lui este marea, – El a făcut-o – iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

Негово е морето, дори Той го е направил; и ръцете Му създадоха сушата.

6 V eniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte, să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!

Елате да се поклоним и да паднем, да коленичим пред Господа, нашия Създател;

7 C ăci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii Lui, turma mâinii Sale! „Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

защото Той е наш Бог и ние сме народ на пасбището Му и овце в ръката Му. Днес, ако искате да слушате гласа Му,

8 n u vă împietriţi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,

не закоравявайте сърцата си, както в Мерива. Както в деня, когато Ме изпитахте в пустинята,

9 c ând strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!

когато бащите ви Ме изпитаха, опитаха Ме и видяха какво сторих.

10 T imp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui şi n-au cunoscut căile Mele.»

Четиридесет години негодувах против това поколение и казах: Тези хора се заблуждават в сърцето си и не са познали Моите пътища;

11 D e aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“

затова се заклех в гнева Си, че няма да влязат в Моята почивка.