1 D oamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!

(По слав. 138.) За първия певец. Давидов псалом. Господи, опитал си ме и си ме познал.

2 T u ştii când stau jos şi când mă ridic şi de departe îmi cunoşti gândurile.

Ти познаваш сядането ми и ставането ми; разбираш помислите ми отдалеч.

3 T u îmi cercetezi cărarea şi culcuşul şi toate căile mi le ştii îndeaproape.

Издирваш ходенето ми и лягането ми и знаеш всичките ми пътища.

4 N ici nu-mi ajunge cuvântul pe buze, că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.

Защото преди думата да е още на езика ми, ето, Господи, Ти я знаеш цялата.

5 T u mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte şi-Ţi pui mâna peste mine.

Ти си пред мен и зад мен и си сложил върху мене ръката Си.

6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine: este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.

Това знание е пречудно за мене; високо е; не мога да го стигна.

7 U nde să plec dinaintea Duhului Tău, unde să fug dinaintea feţei Tale?

Къде да отида от Твоя Дух? Или от присъствието Ти къде да побегна?

8 D acă mă sui în cer, Tu eşti acolo! Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!

Ако възляза на небето, Ти си там; ако си постеля в преизподнята, и там си Ти.

9 P urtat de aripile zorilor, mă aşez la capătul mării,

Ако взема крилете на зората и се заселя в най-далечните краища на морето,

10 d ar şi acolo mâna Ta mă conduce şi dreapta Ta mă apucă.

и там ще ме води ръката Ти и Твоята десница ще ме държи.

11 D acă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde, iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,

Ако кажа: Поне тъмнината ще ме покрие и светлината около мене ще стане на нощ,

12 n ici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; noaptea luminează ca ziua, iar întunericul este ca lumina.

то и самата тъмнина не скрива нищо от Теб, а нощта свети като ден: за Тебе тъмнината и светлината са безразлични.

13 T u mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.

Защото Ти си създал чреслата ми, обвил си ме в утробата на майка ми.

14 T e laud că sunt o făptură atât de minunată – minunate sunt lucrările Tale! – şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.

Ще Те славя, защото страшно и чудно съм направен; чудни са Твоите дела и душата ми добре знае това.

15 O asele mele nu erau ascunse de Tine când am fost făcut într-un loc ascuns, când am fost ţesut în adâncimile pământului.

Костите ми не се укриха от Тебе, когато в тайна бях изграждан и в дълбочините на земята ми бе давана разнообразната ми форма.

16 C ând eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte mai înainte să existe vreuna din ele.

Твоите очи видяха необразуваното ми вещество; и в Твоята книга бяха записани всичките ми определени дни, докато още не съществуваше нито един от тях.

17 C ât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!

И колко скъпоценни за мене са тези Твои помисли, Боже! Колко голям е броят им!

18 C ând le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.

Ако бих поискал да ги изброя, те са по-многобройни от пясъка; събуждам ли се, още съм с Тебе.

19 D umnezeule, de l-ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!

Непременно ще поразиш нечестивите, Боже; и така, отдалечете се от мене, кръвожадни мъже.

20 E i, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit, duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!

Защото говорят против Тебе нечестиво и враговете Ти се надигат против Тебе заради суета.

21 S ă nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne ? Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

Не мразя ли, Господи, онези, които мразят Теб? И не се ли гнуся от онези, които се надигат против Тебе?

22 Î i urăsc cu o ură desăvârşită: pentru mine, ei sunt nişte duşmani.

Със съвършена омраза ги мразя, за неприятели ги смятам.

23 C ercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima, încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!

Изпитай ме, Боже, и познай сърцето ми; опитай ме и разбери мислите ми;

24 V ezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!

и виж дали има в мене оскърбителен път; и ме води по вечния път.