1 V eniţi să strigăm de bucurie către Domnul, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!

Venid, aclamemos alegremente a Jehová; Cantemos con júbilo a la roca de nuestra salvación.

2 S ă ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude şi să strigăm către El prin cântări!

Lleguemos ante su presencia con alabanza; Aclamémosle con cánticos.

3 C ăci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!

Porque Jehová es Dios grande, Y Rey grande sobre todos los dioses.

4 E l ţine în mână adâncimile pământului, iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.

Porque en su mano están las profundidades de la tierra, Y las alturas de los montes son suyas.

5 A Lui este marea, – El a făcut-o – iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

Suyo también el mar, pues él lo hizo; Y sus manos formaron la tierra seca.

6 V eniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte, să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!

Venid, adoremos y postrémonos; Arrodillémonos delante de Jehová nuestro Hacedor.

7 C ăci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii Lui, turma mâinii Sale! „Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

Porque él es nuestro Dios; Nosotros el pueblo de su prado, y el rebaño de su mano. ¡Ojalá oyerais hoy su voz!

8 n u vă împietriţi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,

No endurezcáis vuestro corazón, como en Meribá, Como en el día de Masá en el desierto,

9 c ând strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!

Donde me tentaron vuestros padres, Me pusieron a prueba, aunque habían visto mis obras.

10 T imp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui şi n-au cunoscut căile Mele.»

Cuarenta años estuve disgustado con la nación, Y dije: Es un pueblo de corazón extraviado, Y no han conocido mis caminos.

11 D e aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“

Por tanto, juré en mi furor Que no entrarían en mi reposo.