1 F raţii mei, să nu aveţi o atitudine părtinitoare în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos!

Брати мої, не зважаючи на обличчя, майте віру в нашого Господа слави, Ісуса Христа.

2 C ăci dacă intră în adunarea voastră un om care poartă un inel de aur şi o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară,

Бо коли до вашого зібрання ввійде чоловік із золотим перснем, у шаті блискучій, увійде й бідар у вбогім вбранні,

3 i ar voi îi daţi atenţie celui ce poartă haina strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“,

і ви поглянете на того, хто в шаті блискучій, і скажете йому: Ти сідай вигідно отут, а бідареві прокажете: Ти стань там, чи сідай собі тут на підніжку моїм,

4 o are nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?

то чи не стало між вами поділення, і не стали ви злодумними суддями?

5 A scultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc?

Послухайте, мої брати любі, чи ж не вибрав Бог бідарів цього світу за багатих вірою й за спадкоємців Царства, яке обіцяв Він тим, хто любить Його?

6 Î nsă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale?

А ви бідаря зневажили! Хіба не багачі переслідують вас, хіба не вони тягнуть вас на суди?

7 O are nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi?

Хіба не вони зневажають те добре ім'я, що ви ним називаєтесь?

8 D acă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi.

Коли ви Закона Царського виконуєте, за Писанням: Люби свого ближнього, як самого себе, то ви робите добре.

9 D ar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea.

Коли ж дивитеся на обличчя, то чините гріх, бо Закон удоводнює, що ви винуватці.

10 C ăci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate.

Бо хто всього Закона виконує, а згрішить в одному, той винним у всьому стає.

11 C ăci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“ a spus şi: „Să nu ucizi!“. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea!

Бо Той, Хто сказав: Не чини перелюбства, також наказав: Не вбивай. А хоч ти перелюбства не чиниш, а вб'єш, то ти переступник Закону.

12 V orbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii.

Отак говоріть і отак чиніть, як такі, що будете суджені законом волі.

13 C ăci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii. Credinţa şi fapta

Бо суд немилосердний на того, хто не вчинив милосердя. Милосердя бо ставиться вище за суд.

14 F raţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?

Яка користь, брати мої, коли хто говорить, що має віру, але діл не має? Чи може спасти його віра?

15 D acă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică,

Коли ж брат чи сестра будуть нагі, і позбавлені денного покорму,

16 i ar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos?

а хтонебудь із вас до них скаже: Ідіть з миром, грійтесь та їжте, та не дасть їм потрібного тілу, що ж то поможе?

17 T ot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

Так само й віра, коли діл не має, мертва в собі!

18 D ar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!

Але скаже хтонебудь: Маєш ти віру, а я маю діла; покажи мені віру свою без діл твоїх, а я покажу тобі віру свою від діл моїх.

19 T u crezi că Dumnezeu este Unul ? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!

Чи віруєш ти, що Бог один? Добре робиш! Та й демони вірують, і тремтять.

20 O f, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică ?

Чи хочеш ти знати, о марна людино, що віра без діл мертва?

21 A vraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?

Авраам, отець наш, чи він не з діл виправданий був, як поклав був на жертівника свого сина Ісака?

22 V ezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte.

Чи ти бачиш, що віра помогла його ділам, і вдосконалилась віра із діл?

23 A stfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.

І здійснилося Писання, що каже: Авраам же ввірував Богові, і це йому зараховане в праведність, і був названий він другом Божим.

24 V edeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

Отож, чи ви бачите, що людина виправдується від діл, а не тільки від віри?

25 Î n acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum?

Чи так само і блудниця Рахав не з діл виправдалась, коли прийняла посланців, і дорогою іншою випустила?

26 A şa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.

Бо як тіло без духа мертве, так і віра без діл мертва!