1 Î ncepem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, aşa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi?

أيَبدُو هَذا مُباهاةً مِنّا بِأنفُسِنا؟ أمْ لَعَلَّنا نَحتاجُ إلَى رَسائِلِ تَوصِيَةٍ إلَيكُمْ أوْ مِنكُمْ، كَما يَحتاجُ بَعضُهُمْ؟

2 V oi înşivă sunteţi scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii,

إنَّما أنتُمْ رِسالَةُ تَوصِيَتِنا، مَكتُوبَةٌ فِي قُلُوبِنا، مَعرُوفَةٌ وَمَقرُوءَةٌ مِنْ جَمِيعِ النّاسِ.

3 a rătând că sunteţi o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

وَأنتُمْ تُظهِرُونَ أنَّكُمْ رِسالَةٌ كَتَبَها المَسِيحُ كَثَمَرٍ لِخِدمَتِنا. أنتُمْ رِسالَةٌ مَكتُوبَةٌ لا بِحِبرٍ، بَلْ بِرُوحِ اللهِ الحَيِّ. أنتُمْ رِسالَةٌ مَكتُوبَةٌ لا عَلَى ألواحٍ حَجَرِيَّةٍ، بَلْ عَلَى ألواحٍ مِنْ قُلُوبٍ بَشَرِيَّةٍ.

4 O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu.

وَلَنا ثِقَةٌ بِأنْ نَقُولَ هَذا أمامَ اللهِ لأنَّنا فِي المَسِيحِ.

5 N u că prin noi înşine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu,

وَلا يَعنِي هَذا أنَّنا نَدَّعِي أنَّنا قادِرُونَ بِأنفُسِنا عَلَى عَمَلِ أيِّ شَيءٍ صالِحٍ، بَلْ إنَّ كَفاءَتُنا هِيَ مِنَ اللهِ.

6 C are ne-a şi făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viaţă. Slava mai mare a Noului Legământ

فَهُوَ الَّذِي أهَّلَنا أيضاً لِنَكونَ خُدّامَ هَذا العَهْدَ الجَديدَ، لا بِالحَرفِ بَلْ بِالرُّوحِ. فَالشَّرِيعَةُ المَكتُوبَةُ تَقتُلُ، أمّا الرُّوحُ فَيُعطِي حَياةً. المجد الأعظم

7 D ar dacă slujba morţii, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la faţa lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feţei lui,

لَكِنْ حَتَّى الخِدمَةُ الَّتِي كانَتْ مَقرُونَةً بِالمَوْتِ، كانَ لَها بَهاءٌ. وَهِيَ خِدمَةُ الشَّرِيعَةِ المَنقُوشَةِ بِحُرُوفٍ عَلَى حِجارَةٍ. فَلَمْ يَستَطِعْ بَنُو إسرائِيلَ أنْ يَنظُرُوا فِي وَجهِ مُوسَى بِسَبَبِ ذَلِكَ البَهاءِ، مَعَ أنَّهُ كانَ بَهاءً زائِلاً.

8 c u cât mai mult este cu slavă slujba Duhului?

أفَلا يَكُونُ لِلخِدمَةِ المَقرُونَةِ بِالرُّوحِ بَهاءٌ أعظَمُ؟

9 C ăci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă!

وَإنْ كانَ لِلخِدمَةِ المَقرُونَةِ بِالدَّينُونَةِ بَهاؤُها، أفَلا يَكُونُ لِلخِدمَةِ المَقرُونَةِ بِالبِرِّ بَهاءٌ أعظَمُ؟

10 F iindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

فَما بَدا فِي السّابِقِ ذا بَهاءٍ، فَقَدَ كُلَّ بَهاءٍ بِالمُقارَنَةِ مَعَ هَذا البَهاءِ الفائِقِ.

11 Î ntr-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.

فَإنْ كانَتْ تِلكَ الخِدمَةُ المَحكُومَةُ بِالزَّوالِ مَصحُوبَةً بِالبَهاءِ، أفَلا يَكُونُ لِتِلكَ الخِدمَةِ الباقِيَةِ إلَى الأبَدِ بَهاءٌ أعظَمُ؟

12 D eci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală,

فَلِأنَّ لَنا هَذا الرَّجاءَ، نَتَكَلَّمُ بِجُرأةٍ أعظَمَ.

13 n u ca Moise, care şi-a pus un văl peste faţă pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârşitul a ceea ce era trecător.

وَنَحنُ لَسنا كَمُوسَى الَّذِي كانَ يُغَطِّي وَجهَهُ بِلِثامٍ لِئَلّا يَرَى بَنُو إسرائِيلَ زَوالَ البَهاءِ.

14 Î nsă minţile lor erau împietrite. Până în ziua de astăzi, acelaşi văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este dat la o parte.

لَكِنَّ أذهانَهُمْ عَمِيَتْ. إذْ ما يَزالُ اللِّثامُ نَفسُهُ مَوضُوعاً إلَى يَومِنا هَذا عِندَما يَقرَأُونَ ما كَتَبَهُ مُوسَى. لَمْ يُرفَعْ هَذا اللِّثامُ بَعدُ، لِأنَّهُ لا يُرفَعُ إلّا بِالمَسِيحِ.

15 P ână astăzi, oricând este citit Moise, pe minţile lor este un văl,

لَكِنْ ما يَزالُ هُناكَ لِثامٌ فَوقَ أذهانِهِمْ إلَى هَذا اليَومِ كُلَّما قُرِئَتْ شَرِيعَةُ مُوسَى.

16 d ar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte.

وَكُلَّما رَجِعَ أحَدُهُمْ إلَى الرَّبِّ، يُرفَعُ اللِّثامُ.

17 D omnul este Duhul, iar acolo unde este Duhul Domnului este libertate.

وَالرَّبُّ هُوَ الرُّوحُ. وَحَيثُ رُوحُ الرَّبِّ، هُناكَ حُرِّيَّةٌ.

18 N oi toţi, cu feţe neacoperite, reflectăm slava Domnului, ca într-o oglindă, şi suntem transformaţi în asemănarea Sa din slavă în slavă; aceasta vine de la Domnul, Care este Duhul.

فَنَحنُ جَمِيعاً نَعكِسُ بَهاءَ الرَّبِّ بِوُجُوهٍ مَكشُوفَةٍ، فَنَتَغَيَّرَ باستِمرارٍ وَنُصبِحَ مِثلَهُ، آخِذِينَ بَهاءً مُتَزايِداً. وَهَذا التَغييرُ مِنَ الرَّبِّ، أيِ الرُّوحِ.