1 B inecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă şi degetele pentru război,

أُبارِكُ اللهَ ، صَخرَتِي. الَّذِي يُدَرِّبُ يَدَيَّ عَلَى القِتالِ، وَأصابِعِي عَلَى الحَربِ.

2 B inefăcătorul meu, Fortăreaţa mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu, Cel în Care mă încred, Cel Care-mi supune poporul!

هُوَ مَحَبَّتِي وَحِصنِي، مَلْجَأِي وَمُنقِذِي وَتُرسِي. إلَيهِ ألجَأُ، فَيَخضَعُ شَعبِي تَحتِي.

3 D oamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el, ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?

يا اللهُ ، ما هُوَ الإنسانُ حَتَّى تَهتَمَّ بِهِ؟ وَما هُوَ مَولُودُ البَشَرِ لِكَي تُلاحِظَهُ؟

4 O mul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.

كَبُخارٍ هُوَ الإنسانُ يَتَبَدَّدُ سَرِيعاً وَيَختَفِي. كَظِلِّ عابِرٍ حَياتُهُ.

5 D oamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară; atinge munţii, ca să fumege!

شُقَّ السَّماواتِ، يا اللهُ ، وَانزِلْ. المِسِ الجِبالَ فَتَتَفَجَّرَ دُخاناً.

6 A prinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei; aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!

اضرِبْ بِالبُرُوقِ أعدائِيَ وَشَتِّتْهُمْ. أرسِلْ عَلَيهِمْ سِهامَ صَواعِقِكَ وَأربِكْهُمْ.

7 Î ntinde-Ţi mâna din înălţime! Scapă-mă şi izbăveşte-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

انزِلْ مِنَ السَّماءِ، يا اللهُ، وَنَجِّنِي! انشِلْنِي مِنْ هَذِهِ المِياهِ القَوِيَّةِ، مِنْ هَؤُلاءِ الغُرَباءِ خَلِّصْنِي.

8 a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

خَلِّصْنِي مِنْ ذَوِي الوُعُودِ الكاذِبَةِ، وَالحالِفِينَ بِالباطِلِ.

9 D umnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou, Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,

لَكَ، يا اللهُ، أُرَنِّمُ تَرنِيمَةً جَدِيدَةً، سَأُرَنِّمُ لَكَ عَلَى قِيثارَتِي بِعَشْرَةِ أوتارٍ!

10 Ţ ie, Care le dai regilor biruinţa, Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!

أنتَ مَنْ يُخَلِّصُ المُلُوكَ وَيُنَجِّي عَبدَهُ، داوُدَ، مِنْ سَيفِ الأشرارِ.

11 N umai scapă-mă, izbăveşte-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

فَخَلِّصنِي مِنَ الغُرَباءِ ذَوِي الوُعُودِ الكاذِبَةِ، وَالحالِفِينَ بِالباطِلِ.

12 A tunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante bine crescute, fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi care susţin un palat.

أمّا نَحنُ، فَأولادُنا يَنمُونَ فِي شَبابِهِمْ كَأشجارٍ قَوِيَّةٍ. وَبَناتُنا كَأعمِدَةِ زَوايا مَنحُوتَةٍ لِبِناءِ قَصْرٍ.

13 G rânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade; turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;

مَخازِنُ حُبُوبِنا مَلآنَةٌ مِنْ كُلِّ صِنفٍ وَالخِرافُ فِي حُقُولِنا أُلوفٌ وَمِئاتُ الأُلُوفِ.

14 v itele noastre vor fi bine hrănite; nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de ţipăt pe uliţele noastre.

جُنُودُنا مُسَلَّحُونَ، وَما مِنْ ثَغَراتٍ فِي أسوارِ المَدِينَةِ. لا مَنْ يَخرُجُ إلَى الحَربِ، وَلا مَنْ يَبكِي عَلَى فَقِيدٍ فِي شَوارِعِنا.

15 F erice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

هَنِيئاً لِلَّذِينَ يَنعَمُونَ بِهَذا. هَنِيئاً لِلَّذِينَ إلَهُهُمْ هُوَ يهوه.