Marcu 9 ~ ﻣﺮﻗﺲ 9

picture

1 Ş i le-a zis: „Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea înainte de a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“ Schimbarea la faţă

ثُمَّ قالَ لَهُمْ يَسُوعُ: «أقُولُ لَكُمُ الحَقَّ: إنَّ مِنْ بَينِ الواقِفِينَ هُنا أشخاصاً لَنْ يَذُوقُوا المَوتَ قَبلَ أنْ يَرَوا مَلَكوتَ اللهِ آتِياً بِقُوَّةٍ.» يَسُوعُ وَمَعَهُ مُوسَى وَإيلِيّا

2 D upă şase zile, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus doar pe ei singuri, pe un munte înalt. Acolo I-a fost schimbată înfăţişarea înaintea lor.

وَبَعْدَ سِتَّةِ أيّامٍ، أخَذَ يَسُوعُ بُطرُسَ وَيَعقُوبَ وَيُوحَنّا إلَى جَبَلٍ مُرتَفِعٍ وَحْدَهُمْ، وَغَيَّرَ هَيئَتَهُ أمامَهُمْ.

3 H ainele Lui au devenit strălucitor de albe, aşa de albe cum nici un înălbitor de pe pământ n-ar fi putut să le facă.

فَصارَتْ ثِيابُهُ مُشِعَّةً، وَناصِعَةَ البَياضِ. حَتَّىْ إنَّهُ لا يُمكِنُ لأيِّ قَصّارٍ عَلَى الأرْضِ أنْ يُبَيِّضَ هَكَذا!

4 Ş i iată că li s-au arătat Ilie împreună cu Moise; ei stăteau de vorbă cu Isus.

وَظَهَرَ لَهُمْ إيلِيّا مَعَ مُوسَى، وَكانا يَتَحَدَّثانِ مَعَ يَسُوعَ.

5 P etru I-a zis lui Isus: „ Rabbi, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie!“

فقالَ بُطرُسُ لِيَسُوعَ: «يا مُعَلِّمُ، ما أجمَلَ أنْ نَكُونَ هُنا! فَلنَنصُبْ ثَلاثَ خَيماتٍ، واحِدَةً لَكَ، وَواحِدَةً لِمُوسَى، وَواحِدَةً لإيلِيّا.»

6 N u ştia ce să zică, căci erau îngroziţi.

وَلَمْ يَكُنْ يَعرِفْ ما الَّذِي يَقُولُهُ، فَقَدْ كانُوا خائِفِينَ.

7 U n nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultaţi! “

ثُمَّ جاءَتْ غَيمَةٌ وَغَطَّتْهُمْ، وَجاءَ صَوتٌ مِنَ الغَيمَةِ يَقولُ: «هَذا هُوَ ابْنِي حَبيبيْ، فَأصغُوا إلَيهِ.»

8 E i s-au uitat deodată în jur, dar n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus singur cu ei.

وَفَجأةً، نَظَروا حَولَهُمْ، فَلَمْ يَرَوا مَعَهُمْ إلّا يَسُوعَ وَحدَهُ.

9 Î n timp ce coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui ceea ce au văzut, până când nu va învia Fiul Omului dintre cei morţi.

وَبَينَما هُمْ يَنزِلُونَ مِنَ الجَبَلِ، أمَرَهُمْ يَسُوعُ وَقالَ: «لا تُخبِرُوا أحَداً بِهَذِهِ الرُؤيا، إلَى أنْ يُقامَ ابْنُ الإنسانِ مِنَ المَوتِ.»

10 E i au respectat porunca Lui, dar au început să se întrebe ce înseamnă învierea dintre cei morţi.

فَحَفِظُوا الأمرَ بَينَهُمْ، وَكانُوا يَتَحَدَّثونَ عَنْ مَعنَى القِيامَةِ مِنَ المَوتِ.

11 Ş i L-au întrebat: – De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?

فَسَألُوهُ: «لِماذا يَقُولُ مُعَلِّمُو الشَّرِيعَةِ إنَّ إيلِيّا يَنبَغي أنْ يَأتِيَ أوَّلاً؟»

12 E l le-a răspuns: – Într-adevăr, Ilie vine primul pentru a restaura toate lucrurile. Totuşi, cum de este scris despre Fiul Omului că El va urma să sufere mult şi să fie dispreţuit?

فَقالَ لَهُمْ: «هُمْ مُصيبُونَ بِقَولِهِمْ إنَّ إيلِيّا يَنبَغي أنْ يَأتيَ أوَّلاً، فَهوَ يَرُدُّ كُلَّ شَيءٍ إلَى أصلِهِ. وَلَكِنْ كُتِبَ أيضاً عَنِ ابْنِ الإنسانِ أنَّهُ سَيَتَألَّمُ كَثِيراً وَيُرفَضُ.

13 D ar Eu vă spun că Ilie a şi venit, însă ei au făcut cu el tot ce-au vrut, aşa cum este scris despre el. Ucenicii nu pot vindeca un copil demoniac

أقُولُ لَكُمْ إنَّ إيلِيّا قَدْ جاءَ، وَعامَلُوهُ كَما يُرِيدُونَ، تَماماً كَما كُتِبَ عَنْهُ.» يَسُوعُ يُخرِجُ رُوحاً شِرِّيراً مِنْ صَبِيٍّ

14 C ând au ajuns la ceilalţi ucenici, au văzut o mulţime mare în jurul lor şi pe nişte cărturari care discutau aprins cu ei.

وَعِندَما وَصَلُوا إلَى بَقِيَّةِ التَّلامِيذِ، شاهَدُوا جَمْعاً كَبِيراً مِنَ النّاسِ حَولَهُمْ، وَكانَ مُعَلِّمُوا الشَّرِيعَةِ يُجادِلُونَهُمْ.

15 I mediat ce întreaga mulţime L-a văzut pe Isus, au rămas uimiţi şi au alergat la El să-L salute.

وَحالَما رَآهُ النّاسُ امتَلأوا دَهشَةً وَأسْرَعُوا لِيُسَلِّمُوا عَلَيهِ.

16 E l i-a întrebat: – Despre ce discutaţi atât de aprins cu ei?

فَسَألَهُمْ يَسُوعُ: «ما الَّذِي تَتَجادَلُونَ فِيهِ مَعَهُمْ؟»

17 U n om din mulţime I-a răspuns: – Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu, care are în el un duh de muţenie.

فَأجابَهُ رَجُلٌ كانَ هُناكَ: «يا مُعَلِّمُ، لَقَدْ أحضَرْتُ ابْنِي إلَيكَ، لأنَّهُ مَسكُونٌ بِرُوحٍ شِرِّيرٍ يُخرِسُهُ.

18 O riunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. El face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi devine ţeapăn. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l scoată, dar n-au putut.

وَحينَ يُسَيطِرُ عَليهِ، يُلْقيَهُ أرْضاً، ثُمَّ يَزبدُ وَيَصُرُّ عَلَى أسنانِهِ وَيَتَشَنَّجُ. وَقَدْ طَلَبْتُ مِنْ تَلامِيذِكَ أنْ يُخرِجُوهُ فَلَمْ يَقْدِرُوا.

19 I sus le-a răspuns: – O, generaţie necredincioasă! Până când voi mai fi cu voi? Până când vă voi mai răbda? Aduceţi-l la Mine!

فَقالَ يَسُوعُ: «أيُّها الجَيلُ غَيْرُ المُؤمِنِ، إلَى مَتَى أكُونُ مَعَكُمْ، إلَى مَتَى أحتَمِلُكُمْ؟» ثُمَّ قالَ للرَجُلِ: «أحضِرِ ابنَكَ إلَيَّ.»

20 L -au adus la El. Şi imediat ce L-a văzut pe Isus, duhul i-a provocat copilului spasme. Copilul a căzut la pământ şi se rostogolea, făcând spume la gură.

فَأحضَروا الصَّبِيِّ إلَيهِ. فَلَمّا رَأى الرُّوحُ الشِّرِّيرُ يَسُوعَ، أدخَلَ الصَّبِيَّ فِي نَوبَةِ تَشَنُّجاتٍ، وَألقاهُ أرْضاً. فَكانَ الصَّبِيُّ يَتَقَلَّبُ وَيُزْبِدُ.

21 I sus l-a întrebat pe tatăl acestuia: – De câtă vreme i se întâmplă aşa? El I-a răspuns: – Din copilărie.

فَسَألَ يَسُوعُ وَالِدَ الصَّبِيِّ: «مُنذُ مَتَى وَهُوَ عَلَى هَذِهِ الحالِ؟» فَأجابَ: «مُنْذُ طُفُولَتِهِ.

22 Ş i de multe ori îl aruncă în foc şi în apă, ca să-l omoare... Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi şi ajută-ne!

وَكَثِيراً ما كانَ هَذا الرُّوحُ يُلقِيهِ فِي النّارِ أوْ فِي الماءِ لِيَقتُلَهُ. فَإنْ كُنتَ تَستَطِيعُ أنْ تَفعَلَ شَيئاً، فَارحَمْ حالَنا وَساعِدْنا.»

23 I sus i-a zis: – „Dacă poţi...“?! Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede!

فَقالَ لَهُ يَسُوعُ: «لِماذا تَقُولُ: ‹إنْ كُنْتُ أستَطيعُ›؟ فَكُلُّ شَيءٍ مُستَطاعٌ لِمَنْ يُؤمِنُ.»

24 I mediat tatăl copilului a strigat zicând: – Cred! Ajută necredinţei mele!

فَصَرَخَ وَالِدُ الصَّبِيِّ وَقالَ: «أنا أُومِنُ، فَساعِدْنِي لِكَيْ يَقَوَى إيمانيَ الضَّعيفُ.»

25 C ând a văzut Isus că mulţimea vine în fuga mare, a mustrat duhul necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, ţie îţi poruncesc: ieşi afară din el şi să nu mai intri în el!“

وَلَمّا رَأى يَسُوعَ أنَّ أعدادَ النّاسِ تَتَكاثَرُ، انتَهَرَ الرُّوحَ النَّجِسَ، وَقالَ لَهُ: «يا أيُّها الرُّوحُ الَّذِي أخرَسَتَ هَذا الصَّبِيَّ وَأغلَقْتَ أُذُنَيهِ، أنا آمُرُكَ بِأنْ تَخرُجَ مِنْهُ، وَلا تَرجِعَ إلَيهِ ثانِيَةً.»

26 D uhul a strigat şi apoi a ieşit provocându-i copilului convulsii puternice. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că a murit.

فَصَرَخَ الرُّوحُ الشِّرِّيرُ وَأدخَلَ الصَّبِيَّ فِي نَوبَةٍ، ثُمَّ خَرَجَ مِنْهُ. فَصارَ الصَّبِيُّ كَأنَّهُ مَيِّتٌ، حَتَّى إنَّ كَثيرينَ قالُوا إنَّهُ ماتَ.

27 I sus însă l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.

أمّا يَسُوعُ فَأمسَكَ بِيَدِهِ وَأنهَضَهُ، فَوَقَفَ الصَّبِيُّ.

28 C ând a intrat El în casă, fiind doar ei cu Isus, ucenicii L-au întrebat: – Noi de ce n-am putut să-l scoatem?

وَبَعْدَ أنْ دَخَلَ يَسُوعُ إلَى البَيتِ، سَألَهُ تَلامِيذُهُ عَلَى انفِرادٍ: «لِماذا لَمْ نَستَطِعْ نَحنُ إخراجَهُ؟»

29 E l le-a răspuns: – Pe acest soi de demoni nimeni nu-i poate scoate afară, decât prin rugăciune (şi post). Isus vorbeşte din nou despre moartea şi învierea Sa

فَقالَ لَهُمْ: «هَذا النَّوعُ لا يَخرُجُ إلّا بِالصَّلاةِ.» يَسُوعُ يُنبِئُ بِمَوتِهِ وَقِيامَتِه

30 A u plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni lucrul acesta,

وَانطَلَقُوا مِنْ هُناكَ وَابتَدَأُوا رِحلَتَهُمْ عَبْرَ إقليمِ الجَلِيلِ. وَلَمْ يُرِدْ يَسُوعُ أنْ يَعرِفَ أحَدٌ مَكانَهُ،

31 p entru că îi învăţa pe ucenici şi le zicea: „Fiul Omului urmează să fie trădat în mâinile oamenilor. Ei Îl vor omorî, dar la trei zile după ce-L vor fi omorât, va învia.“

بَلْ أرادَ أنْ يَكونَ مَعَ تَلامِيذَهُ لِيُعَلِّمَهُمْ. فَكانَ يَقُولُ لَهُمْ: «سَيُوضَعُ ابنُ الإنسانِ تَحتَ سُلطانِ البَشَرِ. وَسَيَقتُلُونَهُ. وَلَكِنَّهُ، بَعْدَ أنْ يُقتَلَ، سَيَقُومُ فِي اليَومِ الثّالِثِ مِنَ المَوتِ.»

32 E i însă n-au priceput aceste vorbe şi se temeau să-L întrebe. Cine este cel mai mare?

لَكِنَّهُمْ لَمْ يَفهَمُوا كَلامَهُ. وَخافُوا أنْ يَسألُوهُ عَنْ مَعناهُ. مَنِ الأعظَم

33 A poi au ajuns în Capernaum. În timp ce se aflau în casă, Isus i-a întrebat: – Despre ce aţi discutat atât de aprins pe drum?

وَبَعْدَ هَذا جاءُوا إلَى كَفْرِناحُومَ. فَلَمّا اجتَمَعُوا فِي البَيتِ، سَألَهُمْ يَسُوعُ: «عَمّا كُنْتُمْ تَتَجادَلونَ فِي الطَّرِيقِ.»

34 D ar ei tăceau, pentru că pe drum discutaseră aprins unii cu alţii cu privire la cine este cel mai mare dintre ei.

فَلَمْ يُجِبْهُ التَّلامِيذُ بِشَيءٍ، لِأنَّهُمْ كانُوا يَتَجادَلُونَ حَولَ مَنْ هُوَ الأعظَمُ بَينَهُمْ.

35 I sus S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: – Dacă vrea cineva să fie primul, trebuie să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor.

فَجَلَسَ يَسُوعُ، وَدَعا الاثْني عَشَرَ إلَيهِ وَقالَ لَهُمْ: «مَنْ أرادَ مِنْكُمْ أنْ يَكُونَ الأوَّلَ، فَيَنبَغي أنْ يَكُونَ آخِرَ الكُلِّ، وَخادِمَ الكُلِّ.»

36 I sus a luat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis:

ثُمَّ دَعا يَسُوعُ طِفلاً، وَأوقَفَهُ أمامَهُمْ وَاحتَضَنَهُ وَقالَ:

37 Oricine primeşte astfel de copilaşi în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte, iar cel ce Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte, de fapt, pe Mine, ci pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. De partea lui Isus

«مَنْ يَقبَلُ طِفلاً كَهَذا باسمِي فَإنَّما يَقبَلُني، وَمَنْ يَقبَلُني فَإنَّما يَقبَلُ الَّذي أرسَلَنِي أيضاً.» مَنْ لَيسَ ضِدَّنا فَهُوَ مَعَنا

38 I oan I-a zis: – Învăţătorule, noi am văzut pe cineva care scotea demoni în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu ne urma.

وَقالَ لَهُ يُوحَنّا: «يا مُعَلِّمُ، رَأينا رَجُلاً يَطرُدُ الأرواحَ الشِّرِّيْرَةَ باسْمِكَ، فَحاوَلْنا أنْ نَمنَعَهُ لِأنَّهُ لَيْسَ مِنّا.»

39 I sus i-a răspuns: – Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi care să Mă poată vorbi de rău imediat după aceea.

فَقالَ يَسُوعَ: «لا تَمْنَعوهُ. فَمَنْ يَصنَعُ مُعجِزَةً باسمي، لا يُمْكِنَهُ أنْ يُسيئَ إلَيَّ بِهَذِهِ السُّرعَةِ.

40 C el care nu este împotriva noastră este de partea noastră.

لِأنَّ الَّذِي لَيسَ ضِدَّنا هُوَ مَعَنا.

41 I ar cel care vă dă un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata. Pricini de păcătuire

أقُولُ لَكُمُ الحَقَّ، إنَّ مَنْ يَسقِيكُمْ كَأسَ ماءٍ لِأنَّكُمْ لِلمَسِيحِ، فَلَنْ يُحرَمَ مِنْ مُكافَأتَهُ.» تَحذيرٌ مِنَ العَثَرات

42 D ar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el dacă i s-ar atârna de gât o piatră mare de moară şi ar fi aruncat în mare.

«أمّا مَنْ يُعثِرُ أحَدَ هَؤُلاءِ الصِّغارِ المُؤْمِنِينَ بِي، فَسَيَكُونُ أفضَلَ لَهُ لَو أنَّ حَجَرَ رَحَىً وُضِعَ حَولَ رَقَبَتِهِ، وَأُلقِيَ بِهِ فِي البَحرِ.

43 D acă mâna ta te face să păcătuieşti, taie-o! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung, decât să ai două mâini şi să mergi în Gheenă, în focul care nu poate fi stins,

فَإنْ كانَتْ يَدُكَ تَدفَعُكَ إلَى الخَطِيَّةِ، اقْطَعْها. لِأنَّهُ خَيرٌ لَكَ أنْ تَدخُلَ الحَياةَ بِيَدٍ واحِدَةٍ، مِنْ أنْ تَكونَ لَكَ يَدانِ اثْنَتانِ، وَتَدخُلَ جُهَنَّمَ، حَيثُ لا تُطْفَأُ النّارُ.

44 ( unde viermele nu moare şi focul nu se stinge).

بَلْ حَيثُ الدُّودُ لا يَمُوتُ، وَالنّارُ لا تُطفَأُ.

45 Ş i dacă piciorul tău te face să păcătuieşti, taie-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fii aruncat în Gheenă,

وَإنْ كانَتْ قَدَمُكَ تَدفَعُكَ إلَى الخَطِيَّةِ، اقطَعْها. لِأنَّهُ خَيرٌ لَكَ أنْ تَدخُلَ الحَياةَ بِقَدَمٍ واحِدَةٍ، مِنْ أنْ تَكونَ لَكَ قَدَمانِ اثْنَتانِ، وَتُطْرَحَ فِيْ جُهَنَّمَ،

46 ( unde viermele nu moare şi focul nu se stinge).

حَيثُ الدُّودُ لا يَمُوتُ، وَالنّارُ لا تُطفَأُ.

47 D acă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l! Este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu având un singur ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Gheenă,

وَإنْ كانَتْ عَينُكَ تَدفَعُكَ إلَى الخَطِيَّةِ، فَاقلَعْها. لِأنَّهُ خَيرٌ لَكَ أنْ تَدخُلَ مَلَكوتَ اللهِ بِعَينٍ واحِدَةٍ، مِنْ أنْ تَكونَ لَكَ عَينانِ اثْنَتانِ، وَتُطْرَحَ فِيْ جُهَنَّمَ،

48 u nde viermele nu moare şi focul nu se stinge.

حَيثُ الدُّودُ لا يَمُوتُ، وَالنّارُ لا تُطفَأُ.

49 C ăci orice om va fi sărat cu foc (şi orice jertfă va fi sărată cu sare).

«لِأنَّ كُلَّ إنسانٍ سَيُمَلَّحُ بِالنّارِ.

50 S area este bună, dar dacă sarea devine fără gust, prin ce o veţi face din nou sărată?! Aveţi deci sare în voi înşivă şi trăiţi în pace unii cu alţii!“

لِأنَّ المِلْحَ جَيِّدٌ. فَإنْ فَقَدَ المِلْحُ مُلُوحَتَهُ، بِماذا تُصلِحُونَهُ؟ فَلْيَكُنْ لَكُمْ فِي نُفوسِكُمْ مِلْحٌ، وَعيشوا فِي سَلامٍ بَعضُكُمْ مَعَ بَعْضٍ.»