1 „ Când Israel era doar un copil, îl iubeam şi l-am chemat pe fiul Meu din Egipt.

«حِينَ كانَ إسْرائِيلُ صَغِيراً أحبَبتُهُ، وَمِن مِصرَ دَعَوتُ ابنِي.

2 C u cât îi chemam mai mult, cu atât se îndepărtau de Mine; jertfeau baalilor şi ardeau tămâie idolilor.

كُلَّما دَعَوتُهُمُ ابتَعَدُوا عَنِّي. ذَبَحُوا للِبَعلِ، أحرَقُوا بَخُوراً فِي عِبادَتِهِمْ لِلأصنامِ.

3 E u am fost Cel Ce l-am învăţat pe Efraim să meargă, luându-l de mâini, dar el nu şi-a dat seama că Eu am fost Cel Ce l-am vindecat.

عَلَّمتُ أفْرايِمَ السَّيرَ ماسِكاً بِكِلَتا ذِراعَيهِ. لَكِنَّهُمْ لَمْ يَعرِفُوا أنِّي أنا شَفَيتُهُمْ بِضَربِي.

4 I -am tras cu funii omeneşti, cu legături de dragoste. Am fost pentru ei ca cei care ridică jugul de pe umeri şi M-am aplecat spre ei ca să-i hrănesc.

قُدتُهُمْ بِحِبالِ اللُّطفِ، بِرُبُطِ المَحَبَّةِ. عامَلتُهُمْ كَالشَّخصِ الَّذِي يُزِيلُ النِّيرَ عَنِ الحَيواناتِ. انحَنَيتُ وَأطعَمتُهُ.

5 D ar oare nu se vor întoarce în ţara Egiptului şi nu va fi asirianul împăratul lor, pentru că au refuzat să se pocăiască?

«سَيَعُودُونَ إلَى مِصرَ، وَسَيَكُونُ مَلِكُ أشُّورَ مَلِكَهُمْ، لأنَّهُمْ رَفَضُوا أن يَعُودُوا إلَيَّ.

6 S abia se va dezlănţui în cetăţile lor, le va distruge zăvoarele porţilor şi-i va devora din pricina planurilor lor rele.

سَيَرفَعُ سَيفَهُ عَلَى مُدُنِهِ، وَسَيُفنِي بَني إسْرائِيلَ الَّذينَ يَتَفاخَرونَ كَثِيراً. سَيَلتَهِمُ المُتَآمِرِينَ.

7 D ar poporul Meu este pornit să-Mi întoarcă spatele. De aceea, chiar dacă Îl vor striga pe Cel Preaînalt, El nu-i va înălţa nicidecum.

شَعبِي يَنتَظِرُ عَودَتِي. سَوفَ يَدعُونَ العَلِيَّ، لَكِنَّهُ لَن يَستَجِيبَ.» تَدمِيرُ اللهِ لإسْرائِيل

8 T otuşi cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum aş putea să-ţi fac ca Admei? Sau să mă port cu tine ca şi cu Ţeboimul? Mi se zbate inima în Mine şi toată fiinţa-Mi freamătă de compasiune.

«كَيفَ أتَخَلَّى عَنكَ يا أفْرايِمُ؟ كَيفَ يُمكِنُنِي أن أُسَلِّمَكَ إلَى أعدائِكَ يا إسْرائِيلُ؟ كَيفَ أتَخَلَّى عَنكِ كَأدَمَةَ؟ كَيفَ أجعَلُكَ كَصَبُوِييمَ؟ اضطَرَبَ قَلبِي فِي داخِلِي، وَمَشاعِرُ المَحبَّةِ وَالحَنانِ اشتَعَلَتْ.

9 N u voi lucra după mânia Mea cea aprigă, nu mă voi întoarce să-l distrug pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om, sunt Cel Sfânt din mijlocul tău şi nu voi veni cu mânie.

لَن أُطلِقَ غَضَبِي، لَن أُخَرِّبَ أفْرايِمَ ثانِيَةً. أنا اللهُ وَلَستُ إنساناً. أنا القُدُّوسُ السّاكِنُ فِي وَسَطِكَ، وَلَن أعُودَ أغضَبُ عَلَيكِ.

10 E i vor merge după Domnul, Care va rage ca un leu. Când El va rage, fiii Lui vor veni tremurând din apus.

سَيَسِيرُونَ وَراءَ اللهِ. أنا سَأُزَمجِرُ كَالأسَدِ، سَأزأرُ فَيَأتِي الأولادُ مِنَ الغَربِ وَهُمْ مُرتَعِدُونَ،

11 V or veni tremurând ca păsările din Egipt şi ca porumbeii din Asiria, iar Eu îi voi aşeza în casele lor, zice Domnul. Păcatul poporului

سَيَأتُونَ مُرتَجِفِينَ كَطَيرٍ مِنْ مِصرَ، وَكَحَمامَةٍ مِنْ أرْضِ أشُّورَ، وَسَأُسْكِنُهُمْ فِي بُيُوتِهِمْ،» يَقُولُ اللهُ.

12 E fraim însă M-a înconjurat cu minciuni, iar Casa lui Israel – cu înşelăciuni. Cât despre Iuda, el încă rătăceşte faţă de Dumnezeu, faţă de Cel Sfânt şi Credincios.“

«شَعبُ أفْرايِمَ أحاطَ بِي بِالكَذِبِ، وَبَنو إسْرائِيلَ أحاطوني بِالتَّمَرُّدِ. أمّا يَهُوذا فَما يَزالُ يَسِيرُ مَعَ اللهِ، وَما زالَ أمِيناً نَحوَ القِدِّيسِينَ.»