1 A scultă, Israele! Astăzi veţi traversa Iordanul ca să începeţi să puneţi stăpânire pe neamuri mai mari şi mai puternice decât voi, cu cetăţi mari şi fortificate până la cer,

«استَمِعُوا يا بَنِي إسْرائِيلَ، سَتَعبُرُونَ اليَومَ نَهرَ الأُردُنِّ لِتَدخُلُوا وَتَطرُدُوا أُمَماً أعظَمَ وَأقوَى مِنكُمْ، لَها مُدُنٌ ذاتُ أسوارٍ مُرتَفِعَةٍ تَصِلُ السَّماءَ،

2 c um sunt anachiţii, un popor puternic şi de statură înaltă, pe care îi cunoaşteţi şi despre care aţi auzit zicându-se: «Cine poate sta împotriva anachiţilor?»

يَسكُنُها شَعبٌ عَظِيمٌ وَطَوِيلُ القامَةِ، وَهُمُ العَناقِيُّونَ، الَّذِينَ عَرَفْتُمْ عَنهُمْ وَسَمِعتُمُ الآخَرِينَ يَقُولُونَ: ‹مَنْ يَستَطِيعُ أنْ يُقاوِمَ العَناقِيِّينَ؟›

3 D ar să ştiţi astăzi că Domnul, Dumnezeul vostru, va traversa El Însuşi înaintea voastră, ca un foc mistuitor. El îi va distruge şi vi-i va supune, iar voi îi veţi izgoni şi îi veţi nimici repede, aşa cum Domnul v-a promis.

فاعلَمُوا اليَومَ أنَّ إلَهَكُمْ هُوَ مَنْ سَيَعبُرُ نَهرَ الأُردُنِّ أمامَكُمْ كَنارٍ مُلتَهِمَةٍ. وَسَيُهلِكُهُمْ وَيَهزِمُهُمْ بَينَما أنتُمْ تَتَقَدَّمُونَ، فَتَطرُدُونَهُمْ وَتُفنُونَهُمْ سَرِيعاً كَما وَعَدَكُمْ اللهُ تَماماً.

4 D upă ce îi va izgoni dinaintea voastră, să nu începeţi să ziceţi în inimile voastre: «Datorită dreptăţii noastre ne-a adus Domnul să stăpânim această ţară!» Căci din cauza răutăţii acestor neamuri le va izgoni Domnul dinaintea voastră.

«وَحِينَ يَطْرُدُهُمْ إلَهُكُمْ مِنْ أمامِكُمْ، لا تَقُولُوا فِي نُفُوسِكُمْ: ‹لِأنَّنا صالِحُون، أدخَلَنا اللهُ لِنَمتَلِكَ هَذِهِ الأرْضَ.› بَلْ سَيَطْرُدُ اللهُ تِلكَ الأُمَمَ مِنْ أمامِكُمْ لِأنَّهُمْ أشرارٌ.

5 N u datorită dreptăţii sau onestităţii inimilor voastre veţi intra în stăpânirea teritoriilor lor, ci din cauza răutăţii acestor neamuri Domnul, Dumnezeul vostru, le va izgoni dinaintea voastră, prin aceasta împlinind totodată şi jurământul făcut strămoşilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov.

وَسَتَدخُلُونَ لامتِلاكِ أرْضِهِمْ، وَلَكِنْ لَيسَ بِفَضلِ بِرِّكُمْ وَاسْتِقامَةِ قُلُوبِكُمْ، إنَّما سَيَطرُدُهُمْ إلهُكُمْ مِنْ أمامِكُمْ بِسَبَبِ شَرِّهِمْ، حِفاظاً عَلَى الوَعدِ الَّذِي أقسَمَ اللهُ بِهِ لآبائِكُمْ إبراهِيمَ وَإسْحاقَ وَيَعقُوبَ.

6 S ă ştiţi deci că nu din cauza dreptăţii voastre Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat în stăpânire această ţară bună, fiindcă voi sunteţi un popor încăpăţânat.

فاعلَمُوا أنَّ إلهَكُمْ لَنْ يُعْطِيَكُمُ الأرْضَ لِتَمتَلِكُوها بِفَضلِ بِرِّكُمْ، فَأنْتُمْ شَعبٌ عَنِيدٌ وَمُتَمَرِّدٌ. تَذكيرٌ بغَضَبِ الله

7 A duceţi-vă aminte şi nu uitaţi cum L-aţi provocat la mânie în pustie. V-aţi împotrivit Lui din ziua în care aţi ieşit din ţara Egiptului, până la sosirea voastră aici.

«اذكُرُوا وَلا تَنسَوا أنَّكُمْ أغضَبتُمْ إلهِكُمْ فِي الصَّحْراءِ، فَقَد رَفَضتُمْ أنْ تُطِيعُوهُ وَتَمَرَّدْتُمْ عَلَى اللهِ مِنْ يَومِ مُغادَرَتِكُمْ لِأرضِ مِصْرَ إلَى أنْ أتَيتُمْ لِهَذا المَكانِ.

8 L a Horeb aţi provocat într-atât mânia Domnului, încât Domnul s-a mâniat pe voi, dorind să vă nimicească.

أثَرْتُمْ غَضَبَ اللهِ فِي جَبَلِ حُورِيبَ. حَتَّى أوْشَكَ اللهُ فِيْ غَضَبِهِ الشَّدِيدِ أنْ يُفنِيَكُمْ.

9 C ând m-am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, Tablele Legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără să mănânc pâine şi fără să beau apă.

فَحِينَ صَعِدتُ إلَى الجَبَلِ لِأخذِ لَوحَي حَجَرِ العَهدِ الَّذِي قَطَعَهُ اللهُ مَعكُمْ، بَقِيتُ عَلَى الجَبَلِ مُدَّةَ أربَعِينَ يَوماً وَأربَعِينَ لَيلَةً، لَمْ آكُلْ فِيها خُبزاً وَلَمْ أشرَبْ ماءً.

10 D omnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate poruncile pe care mi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.

وَأعطانِي اللهُ الَّلوحَينِ الحَجَرِيَّينِ اللّذَينِ نُقِشا بَإصبَعِ اللهِ ، وَعَلَيهِما جَمِيعُ الكَلِماتِ الَّتِي تكَلَّمَ بِها اللهُ لَكُمْ مِنْ وَسَطِ النّارِ، يَومَ اجتَمَعتُمْ هُناكَ.

11 L a sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi Domnul mi-a dat tablele de piatră, Tablele Legământului.

«وَفِي نِهايَةِ الأربَعِينَ يَوماً وَالأربَعِينَ لَيلَةً، أعطانِي اللهُ لَوحَي حَجَرِ العَهدِ،

12 D omnul mi-a zis atunci: «Ridică-te şi coboară-te repede din acest loc fiindcă poporul tău pe care l-ai scos din Egipt s-a pervertit. Repede s-a mai abătut de la calea pe care i-am poruncit-o, turnându-şi un idol!»

ثُمَّ قالَ لِي اللهُ: ‹قُمْ وَانْزِلْ مِنْ هُنا بِسُرعَةٍ لِأنَّ شَعبَكَ الَّذِي أخرَجتُهُ مِنْ مِصْرَ قَدْ أفسَدُوا أنفُسَهُمْ، فَقَدِ ابْتَعَدُوا سَرِيعاً عَنْ وَصايايَ، فَصَنَعُوا لِأنفُسِهِمْ صَنَماً.›

13 D omnul mi-a vorbit din nou astfel: «Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat.

ثُمَّ قالَ اللهُ لِي: ‹قَدْ راقَبتُ هَذا الشَّعبَ، فَوَجَدتُ أنَّهُ شَعبٌ عَنِيدٌ.

14 L asă-Mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub ceruri, iar din tine am să fac un neam puternic şi mai numeros decât ei.»

دَعْني الآنَ فَأقْضيَ عَلَيهِمْ، فَلا يَعُودُ أحَدٌ يَتَذَكَّرُهُمْ. وَأجعَلُكَ أُمَّةً أقوَى وَأكثَرَ عَدَداً مِنهُمْ.›» العِجلُ الذَّهَبِيّ

15 E u m-am întors şi am coborât de pe munte. Muntele ardea ca un foc, iar cele două Table ale Legământului erau în mâinile mele.

«حِينَئِذٍ، نَزَلتُ مِنَ الجَبَلِ، وَقَدْ كانَ مُشتَعِلاً بِالنّارِ، وَكانَ لَوحا العَهدِ فِي يَدَيَّ.

16 C ând m-am uitat, am văzut că păcătuiserăţi împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, făcându-vă ca idol un viţel. Repede v-aţi abătut de la calea pe care v-o poruncise Domnul!

وَنَظَرتُ وَإذا بِكُمْ قَدْ أخطَأْتُمْ إلَى إلَهِكُمْ ، وَسَبَكْتُمْ لِأنفُسِكُمْ صَنَماً عَلَى شَكلِ عِجلٍ، وَابتَعَدتُمْ سَرِيعاً عَمّا أوصاكُمْ بِهِ اللهُ.

17 A tunci am luat cele două table şi le-am aruncat din mâini, spărgându-le înaintea ochilor voştri.

فَأمسَكْتُ بِاللَّوحَينِ وَرَمَيتُهُما مِنْ يَدَيَّ، وَحَطَّمتُهُما أمامَ أعيُنِكُمْ.

18 M -am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Nu am mâncat pâine şi nici nu am băut apă din cauza tuturor păcatelor pe care le-aţi săvârşit. Astfel aţi făcut ce este rău înaintea Domnului şi I-aţi provocat mânia.

ثُمَّ عُدُّتُ وَانْبَطَحْتُ ثانِيَةً وَوَجهِي إلَى الأرْضِ فِي حَضرَةِ اللهِ لِأربَعِينَ يَوماً وَأربَعِينَ لَيلَةً، لَمْ آكُلْ فِيها خُبزاً وَلَمْ أشرَبْ ماءً، بِسَبَبِ الخَطِيَّةِ الَّتِي ارتَكَبتُمُوها بِعِبادَةِ آلِهَةٍ أُخْرَى أمامَ عَينَي اللهِ ، فَأغضَبتُمُوهُ.

19 L a vederea mâniei şi furiei Domnului m-am înspăimântat, fiindcă era plin de mânie împotriva voastră până acolo, încât să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.

كُنتُ خائِفاً مِنْ غَضَبِ اللهِ وَسَخَطِهِ، إذْ كانَ غاضِباً جِدّاً عَلَيكُمْ حَتَّى أوشَكَ أنْ يُهلِكَكُمْ، لَكِنَّ اللهَ أصغَى إلَيَّ فِي تِلكَ المَرَّةِ أيضاً.

20 D e asemenea, Domnul a fost foarte supărat şi pe Aaron, încât a dorit să-l omoare, dar m-am rugat atunci şi pentru el.

كَما غَضِبَ اللهُ عَلَى هَرُونَ بِما يَكفِي لِيُهلِكَهُ، فَصَلَّيتُ مِنْ أجلِهِ فِي ذَلِكَ اليَومِ.

21 A m luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, şi l-am ars în foc. L-am sfărâmat bine, l-am măcinat până s-a făcut cenuşă şi am aruncat cenuşa în pârâul care curgea din munte.

«ثُمَّ أخَذْتُ العِجلَ النَّجِسَ الَّذِي صَنَعتُمُوهُ، وَأحرَقْتُهُ بِالنّارِ، وَحَطَّمتُهُ وَطَحَنتُهُ حَتَّى صارَ ناعِماً كَالغُبارِ، ثُمَّ ألقَيتُ بِغُبارِهِ فِي الجَدوَلِ المُنحَدِرِ مِنَ الجَبَلِ.

22 A poi, la Tabera, la Masa şi la Chibrot-Hataava aţi provocat iarăşi mânia Domnului.

وَأيضاً فِي تَبعِيرَةَ وَمَسَّةَ وَقَبْرُوتَ هَتَّأوَةَ أغضَبتُمُ اللهَ.

23 I ar când v-a trimis Domnul de la Kadeş-Barnea, zicându-vă: «Duceţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-am dat-o!», v-aţi împotrivit din nou poruncii Lui. Nu v-aţi încrezut în El şi nu aţi ascultat de glasul Lui.

وَعِندَما أرسَلَكُمْ اللهُ مِنْ قادَشَ بَرْنِيعَ وَقالَ لَكُمْ: ‹اذْهَبُوا وَامتَلِكُوا الأرْضَ الَّتِي أعطَيتُها لَكُمْ.› عَصَيتُمْ أمرَ إلَهِكُمْ ، وَلَمْ تَثِقُوا بِهِ وَلَمْ تُطِيعُوهُ.

24 V -aţi împotrivit Domnului de când vă cunosc.

فَأنتُمْ تَرفُضُونَ إطاعَةَ اللهِ وَتَتَمَرَّدُونَ عَلَيْهِ مُنذُ عَرَفْتُكُمْ.

25 M -am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.

«فَانْبَطَحْتُ وَوَجهِي إلَى الأرْضِ فِي حَضرَةِ اللهِ أربَعِينَ يَوماً وَأربَعِينَ لَيلَةً، لِأنَّ اللهَ أعلَنَ أنَّهُ سَيُهلِكُكُمْ.

26 M -am rugat Domnului şi I-am zis: «Stăpâne Doamne, nu distruge poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare şi ai scos-o din Egipt cu mână tare.

وَصَلَّيتُ إلَى اللهِ وَقُلْتُ: يا اللهُ ، لا تُهلِكْ شَعبَكَ الَّذِي هُوَ لَكَ، وَقَدْ فَدَيتَهُ بِقُوَّتِكَ العَظِيمَةِ، وَأخرَجتَهُ مِنْ مِصْرَ بِيَدِكَ الجَبَّارَةِ.

27 A du-Ţi aminte de slujitorii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la răutatea şi păcatul lui,

اذكُرْ خُدّامَكَ إبراهِيمَ وَإسْحاقَ وَيَعقُوبَ. وَتَغاضَ عَنْ عِنادِ الشَّعبِ وَشَرِّهِ وَخَطِيَّتِهِ،

28 c a nu cumva în ţara din care ne-ai scos să se spună: ‘Pentru că Domnul nu avea putere să-i ducă în ţara pe care le-a promis-o şi pentru că îi ura, de aceea i-a scos din Egipt, ca să-i omoare în pustie.’

لِكَيْ لا يَقُولَ المِصْرِيُّونَ: ‹لِأنَّ يهوه لَمْ يَستَطِعْ إحضارَهُمْ إلَى الأرْضِ الَّتِي وَعَدَهُمْ بِها، وَلأنَّهُ يَكْرَهُهُمْ، أخرَجَهُمْ لِيَقتُلَهُمْ فِي الصَّحراءِ.›

29 T otuşi ei sunt poporul Tău, moştenirea Ta, pe care ai izbăvit-o cu puterea Ta cea mare şi cu braţul Tău întins.»

إنَّهُمْ شَعبُكَ وَمُلكُكَ الَّذِي أخرَجْتَهُ بِقُوَّتِكَ وَقُدرَتِكَ العَظِيمَتَينِ.»