1 A cestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea lui Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba, faţă în faţă cu Suf, între Paran şi Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab.

هَذا هُوَ الكَلامُ الَّذِي كَلَّمَ بِهِ مُوسَى بَنِي إسْرائِيلَ شَرقِيَّ نَهْرِ الأُردُنِّ، فِي الصَّحْراءِ، فِي وادِي الأُردُنِّ قُربَ سُوفٍ، بَينَ صَحراءِ فارانَ وَمُدُنِ تُوفَلَ وَلابانَ وَحَضَيرُوتَ وَذِي ذَهَبٍ.

2 D istanţa de la Horeb până la Kadeş-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.

وَهِيَ تَبْعُدُ مَسيرَةَ أحَدَ عَشَرَ يَوماً عَبْرَ مِنْطَقَةِ سَعِيرَ الجَبَلِيَّةِ، مِنْ جَبَلِ حُورِيبَ إلَى قادَشَ بَرْنِيعَ.

3 Î n al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea, Moise le-a spus israeliţilor ceea ce Domnul i-a poruncit să le spună.

فَفِي اليَومِ الأوَّلِ مِنَ الشَّهرِ الحادِي عَشَرَ، فِي السَّنَةِ الأربَعِينَ، تَكَلَّمَ مُوسَى إلَى بَنِي إسْرائِيلَ بِحَسَبِ ما أمَرَهُ اللهُ بِأنْ يَقُولَ لَهُمْ.

4 A ceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amorit, care locuia la Heşbon şi pe Og, regele Başanului, care locuia la Aştarot, în Edrei.

حَدَثَ هَذا بَعدَ أنْ هَزَمَ مُوسَى سِيحُونَ مَلِكِ الأمُورِيِّينَ الَّذِي حَكَمَ فِي حَشْبُونَ، وَعُوجَ مَلِكِ باشانَ الَّذِي حَكَمَ فِي عَشْتارُوثَ فِي مَدينَةِ إذْرَعِي.

5 D incolo de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:

وَابْتَدَأ مُوسَى فِي شَرْقِيِّ نَهرِ الأُردُنِّ، فِي أرْضِ مُوآبَ يَشرَحُ هَذِهِ الشَّرِيعَةَ فَقالَ:

6 „ Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb şi ne-a zis: «Aţi locuit destulă vreme pe muntele acesta.

«تَكَلَّمَ إلَهُنا إلَينا فِي جَبَلِ حُورِيبَ وَقالَ: ‹كَفاكُمْ قُعُودٌ عِندَ هَذا الجَبَلِ!

7 Î ntoarceţi-vă şi plecaţi; mergeţi înspre regiunea muntoasă a amoriţilor şi înspre toţi locuitorii dimprejurul ei – din Araba, din regiunea muntoasă şi din zona deluroasă, din Neghev şi de pe ţărmul mării – înspre ţara canaaniţilor şi înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat.

قُومُوا وَتَابِعُوا رِحلَتَكُمْ إلَى مِنْطَقَةِ الأمُورِيِّينَ الجَبَلِيَّةِ، وَكُلِّ جِيرانِهِمْ فِي مِنْطَقَةِ وادِي الأُردُنِّ، وَالمِنْطَقَةِ الجَبَلِيَّةِ وَالسُّهولِ الغَرْبِيَّةِ وَالنَّقَبِ وَساحِلِ البَحْرِ، أي أرْضِ الكَنْعانِيِّينَ وَمِنْطَقَةِ لُبْنانَ إلَى النَّهرِ العَظِيمِ، نَهْرِ الفُراتِ.

8 P riviţi, v-am pus ţara înainte! Intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a promis părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da lor şi seminţei lor.» Desemnarea liderilor

ها إنِّي قَدْ وَضَعْتُ تِلْكَ الأرْضَ أمامَكُمْ. اذهَبُوا وَامْتَلِكُوا الأرْضَ الَّتِي أقسَمَتُ، أنا اللهَ ، أنْ أعْطِيَها لآبائِكُمْ إبراهِيمَ وَإسْحاقَ وَيَعْقُوبَ، وَلِنَسلِهِمْ مِنْ بَعْدِهِمْ.› اختِيارُ القادَة

9 V -am spus atunci: «Nu sunt în stare să vă port singur.»

«قُلْتُ لَكُمْ فِي ذَلِكَ الوَقتِ: ‹لا أستَطِيعُ وَحدِي أنْ أهتَمَّ بِأُمُورِكُمْ.

10 D omnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit şi iată că astăzi sunteţi la fel de numeroşi ca stelele cerului.

إلَهُكُمْ كَثَّرَكُمْ، فَها أنتُمُ اليَومَ بِكَثْرَةِ نُجُومِ السَّماءِ.

11 D omnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, să vă înmulţească de o mie de ori şi să vă binecuvânteze după cum a promis.

فَلْيُضاعِفْ إلَهُ آبائِكُمْ عَدَدَكُمْ ألفَ مَرَّةٍ، وَلِيُبارِكْكُمْ كَما وَعَدَكُمْ.

12 D eci cum puteam eu să port de unul singur povara voastră, problemele voastre şi certurile voastre?

كَيفَ يُمكِنُنِي وَحْدِي أنْ أحمِلَ أثْقالَكُمْ وَأحمالَكُمْ وَقَضاياكُمْ؟

13 D e aceea v-am spus: «Alegeţi din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, iar eu îi voi pune conducători peste voi!»

اختارُوا مِنْ كُلِّ قَبِيلَةٍ مِنْ قَبائِلِكُمْ رِجالاً حُكَماءَ وَذَوِي فَهْمٍ وَخِبرَةٍ، لأُعَيِّنَهُمْ رُؤَساءَ لَكُمْ.›

14 V oi mi-aţi răspuns atunci că porunca pe care v-am dat-o este un lucru bun.

«فَقُلْتُمْ: ‹هَذا أمرٌ جَيِّدٌ يَنبَغِي عَمَلُهُ.›

15 P rin urmare, am luat căpetenii din seminţiile voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni; i-am rânduit ca dregători în seminţiile voastre.

«فاختَرْتُ رُؤَساءَ قَبائِلِكُمْ، رِجالاً حُكَماءَ وَذَوِي خِبْرَةٍ وَعَيَّنْتُهُمْ رُؤَساءَ عَلَيكُمْ، أي قادَةَ أُلُوفٍ وَقادَةَ مِئاتٍ وَقادَةَ خَماسِينَ وَقادَةَ عَشَراتٍ، وَرُؤساءَ بِحَسَبِ كُلِّ قَبائِلِكُمْ.

16 L e-am dat porunci, în acelaşi timp, şi judecătorilor voştri şi le-am zis: «Să ascultaţi neînţelegerile dintre fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele său sau cu străinul.

«وَأوصَيتُ قُضاتَكُمْ فِي ذَلِكَ الوَقتِ، وَقُلْتُ لَهُمْ: استَمِعُوا إلَى الخُصُوماتِ الَّتِي بَينَ إخْوَتِكُمْ، وَاحْكُمُوا بِالحَقِّ وَالعَدلِ بَينَ إنْسانٍ وَآخَرَ، مُواطِناً كانَ أمْ غَريباً مُقيماً بَينَكُمْ.

17 S ă nu fiţi părtinitori în judecată, ci să-l ascultaţi pe cel mic la fel ca şi pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceţi la mine ca să le ascult.»

لا تَنحازُوا فِي القَضاءِ، بَلِ اسْتَمِعُوا إلَى الصَّغيرِ وَالعَظِيمِ عَلَى حَدٍّ سَواءِ. لا تَخافُوا أحَداً لِأنَّ القَضاءَ لَلَّهِ. وَالقَضِيَّةُ الَّتِي تَصْعُبُ عَلَيكُمْ، أحْضِرُوها إلَيَّ وَأنا أسْمَعُها.

18 L a vremea aceea v-am poruncit tot ce aveaţi de făcut. Trimiterea iscoadelor

وَهَكَذا أمَرتُكُمْ فِي ذَلِكَ الوَقتِ، بِكُلِّ ما يَنبَغي أنْ تَعْمَلُوهُ. استِكشافُ الأرْض

19 A m plecat din Horeb, aşa cum Domnul, Dumnezeul nostru, ne poruncise, am călătorit prin toată pustia cea mare şi înfricoşătoare, pe care aţi văzut-o, mergând pe drumul către regiunea muntoasă a amoriţilor şi am ajuns la Kadeş-Barnea.

«وَانطَلَقْنا مِنْ جَبَلِ حُورِيبَ، وَسِرْنا عَبْرَ الصَّحراءِ الكُبْرَى الرَّهيبَةِ الَّتِي رَأيتُمُوها فِي الطَّرِيقِ إلَى بِلادِ الأمُورِيَّينَ الجَبَلِيَّةِ، كَما أمَرَنا إلَهُنا. وَوَصَلْنا إلَى قادَشَ بَرْنِيعَ.

20 A tunci eu v-am spus: «Aţi ajuns în regiunea muntoasă a amoriţilor, pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru.

فَقُلْتُ لَكُمْ: ‹قَدْ أتَيتُمْ إلَى بِلادِ الأمُورِيَّينَ الجَبَلِيَّةِ الَّتِي أعطاها إلَهُنا لَنا.

21 I ată că Domnul, Dumnezeul vostru, v-a pus ţara înainte. Duceţi-vă şi luaţi-o în stăpânire, aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. Să nu vă fie frică şi să nu vă înspăimântaţi.»

ها هِيَ الأرْضُ الَّذِي وَضَعَها إلهُكُمْ أمامَكُمْ، فاذْهَبُوا وَامتَلِكُوها كَما وَعَدَ اللهُ ، إلَهُ آبائِكُمْ. لا تَرْتاعُوا وَلا تَخافُوا مِنْ شَيْءٍ.›

22 A tunci v-aţi apropiat de mine şi mi-aţi zis: «Să trimitem câţiva bărbaţi înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm şi la cetăţile în care vom intra.»

«فَأتَيتُمْ جَمِيعُكُمْ إلَيَّ وَقُلتُمْ: ‹لِنُرسِلْ رِجالاً أمامَنا لِيَستَكشِفُوا لَنا الأرْضَ، ثُمَّ يَعُودُوا بِخَبَرٍ عَنِ الطَّرِيقِ الَّتِي سَنَسلُكُها، وَالمُدُنِ الَّتِي سَنَذْهَبُ إلَيها.›

23 P ropunerea voastră mi s-a părut bună, astfel că am luat doisprezece bărbaţi dintre voi, câte un om din fiecare seminţie.

فَاسْتَحْسَنْتُ ذَلِكَ، وَاخْتَرْتُ مِنكُمُ اثنَي عَشَرَ رَجُلاً، واحِداً مِنْ كُلِّ قَبِيلَةٍ.

24 E i au plecat, au trecut muntele, au ajuns în valea Eşcol şi au început să iscodească ţara.

فَدارُوا وَصَعِدُوا إلَى المِنْطَقَةِ الجَبَلِيَّةِ، وَأتَوا إلَى وادِي أشْكُولَ وَاسْتَكْشَفُوهُ.

25 A u luat cu ei din roadele ţării, ni le-au adus şi s-au întors cu următorul mesaj: «Ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă este bună.» Răzvrătirea poporului

وَأخَذُوا بِأيدِيهِمْ بَعضَ ثَمَرِ الأرْضِ وَأحضَرُوهُ لَنا، وَعادُوا بِتَقرِيرٍ عَنِ الأرْضِ وَقالُوا: ‹الأرْضُ الَّتِي أعطاها لَنا إلَهُنا جَيِّدَةٌ.›

26 D ar voi n-aţi vrut să mergeţi şi v-aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeul vostru.

«لَكِنَّكُمْ لَمْ تُرِيدُوا الذَّهابَ إلَى الأرْضِ، بَلْ تَمَرَّدْتُمْ عَلَى أمْرِ إلَهِكُمْ.

27 A ţi cârtit în corturile voastre şi aţi spus: «Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriţilor ca să fim nimiciţi.

تَذَمَّرْتُمْ فِي خِيامِكُمْ وَقُلْتُمْ: ‹لِأنَّ اللهَ يَكرَهُنا، أخرَجَنا مِنْ أرْضِ مِصْرَ لِيُتِيحَ لِلأمُورِيِّينَ فُرْصَةً لِقَتلِنا.

28 U nde să mergem? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii ţării sunt mai puternici şi mai înalţi decât noi. Cetăţile lor sunt mari, fortificate până la cer; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi!’»

أيُّ مَصِيرٍ يَنْتَظِرُنا هُناكَ؟ لَقَدْ أثارَ إخْوَتُنا الخَوفَ فِي قُلُوبِنا إذْ قالُوا: الشَّعبُ أعظَمُ وَأطوَلُ مِنّا، وَالمُدُنُ حَصِينَةٌ وَأسوارُها مُرتَفِعَةٌ كارتِفاعِ السَّماءِ، كَما أنَّنا رَأينا العَناقِيِّينَ هُناكَ.›

29 D ar eu v-am zis să nu vă temeţi şi să nu vă fie frică de ei,

فَقُلْتُ لَكُمْ: ‹لا تَرتَعِبُوا وَلا تَخافُوا مِنهُمْ.

30 f iindcă Domnul, Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră şi El se va lupta pentru voi, tot aşa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voştri.

إلَهُكُمْ سَيَسِيرُ أمامَكُمْ، وَهْوَ نَفْسُهُ سَيُحارِبُ عَنكُمْ كَما فَعَلَ أمامَ عُيُونِكُمْ فِي مِصْرَ.

31 A poi, în pustie aţi văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, s-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijeşte de fiul său, pe toată perioada călătoriei, până când aţi ajuns în acest loc.

رَأيتُمْ كَيفَ حَمَلَكُمْ إلَهُكُمْ فِي الصَّحْراءِ كَما يَحمِلُ الرَّجُلُ ابْنَهُ كُلَّ الطَّرِيقِ الَّذِي سِرْتُمْ فِيهِ، حَتَّى وَصَلْتُمْ إلَى هَذا المَكانِ.›

32 C u toate acestea, nu v-aţi încrezut în Domnul, Dumnezeul vostru,

«لَكِنَّكُمْ لَمْ تَثِقُوا بِإلَهِكُمْ ،

33 C are mergea înaintea voastră pe drum, într-un stâlp de foc noaptea şi într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas şi să vă arate drumul pe care să mergeţi.

الَّذِي يَسِيرُ أمامَكُمْ فِي رِحلَتِكُمْ، لِيَجِدَ لَكُمْ مَكاناً تُخَيِّمُونَ فِيهِ. فَكانَ يَسِيرُ فِي النّارِ لَيلاً، وَفِي السَّحابِ نَهاراً لِيُرِيَكُمُ الطَّرِيقَ الَّتِي تَسلُكُونَ. عَدَمُ السَّماحِ لِلشَّعبِ بِدُخُولِ الأرْض

34 C ând Domnul a auzit ceea ce aţi vorbit, El s-a mâniat şi a jurat zicând:

«وَسَمِعَ اللهُ تَذَمُّرَكُمْ فَغَضِبَ جِدّاً وَأقسَمَ:

35 « Nici un bărbat din generaţia aceasta rea nu va vedea ţara aceea bună pe care le-am promis-o, prin jurământ, strămoşilor voştri,

‹لَنْ يَرَى أحَدٌ مِنْ هَذا الجِيلِ الشِّرِّيرِ الأرْضَ الجَدِيدَةَ الَّتِي أقسَمْتُ بِأنْ أعْطِيَها لآبائِكُمْ.

36 î n afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea şi Eu îi voi da lui şi fiilor lui ţara în care merge, pentru că L-a urmat din toată inima pe Domnul. »

كالِبُ بنُ يَفُنَّةَ، هُوَ الوَحِيدُ الَّذِي سَيَراها. وَلَهُ وَلِنَسلِهِ فَقَط سَأُعْطِي الأرْضَ الَّتِي سارَ عَلَيها، لِأنَّهُ ظَلَّ أمِيناً مَعَ اللهِ.›

37 D omnul s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră şi mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea,

«حَتَّى أنا غَضِبَ اللهُ عَلَيَّ بِسَبَبِكُمْ، وَقالَ لِي: ‹حَتَّى أنْتَ لَنْ تَدخُلَ الأرْضَ.

38 î nsă Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea. Încurajează-l, căci el îl va pune pe Israel s-o ia în stăpânire.

يَشُوعُ بنُ نُونَ الَّذِي يَقِفُ أمامَكَ سَيَدخُلُ الأرْضَ. فَشَجِّعْهُ لِأنَّهُ سَيَجْعَلُ بَنِي إسْرائِيلَ يَمْتَلِكُونَ الأرْضَ.

39 C u privire la copilaşii voştri, despre care aţi spus că vor fi pradă şi la fiii voştri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în ţară; Eu le-o voi da şi ei o vor stăpâni.

وَأطفالُكُمُ الَّذِينَ قُلْتُمْ عَنهُمْ: ‹سَيَكُونُونَ غَنِيمَةً لِلأعْداءِ،› أطفالُكُمُ الَّذِينَ لا يُمَيِّزُونَ الخَيرَ مِنَ الشَّرِّ بَعْدُ، هُمْ سَيَدخُلُونَ الأرْضَ. سَأُعطِي الأرْضَ لَهُمْ وَسَيَمْتَلِكُونَها.

40 C ât despre voi, întoarceţi-vă şi mergeţi în pustie, pe drumul către Marea Roşie.»

أمّا أنتُمْ فَدُورُوا وَانْطَلِقُوا إلَى الصَّحراءِ فِي الطَّرِيقِ إلَى البَحْرِ الأحْمَرِ.›

41 V oi însă aţi început să-mi spuneţi: «Am păcătuit împotriva Domnului! Ne vom duce să ne luptăm, aşa cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru!» Şi astfel v-aţi luat armele şi aţi îndrăznit să vă urcaţi pe vârful muntelui.

«فأجَبْتُمْ وَقُلْتُمْ: ‹أخطَأنا إلَى اللهِ ، وَنَحنُ مُستَعِدُّونَ الآنَ لِكَي نَذْهَبَ وَنُحارِبَ كَما أمَرَنا إلَهُنا.› فَجَهَّزتُمْ أنفُسَكُمْ لِلمَعرَكَةِ، وَظَنَنْتُمْ أنَّهُ مِنَ السَّهلِ أنْ تَصعَدُوا إلَى المِنطَقَةِ الجَبَلِيَّةِ.

42 D ar Domnul mi-a poruncit să vă spun astfel: «Să nu vă urcaţi şi să nu vă luptaţi pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri.»

«فَقالَ لِي اللهُ: ‹قُلْ لَهُمْ لا تَصعَدُوا وَلا تُحارِبُوا لِأنِّي لَسْتُ مَعَكُمْ. إنْ سَمِعْتُمْ لِي فَلَنْ تُقتَلُوا أمامَ أعدائِكُمْ.›

43 V -am vorbit, dar nu m-aţi ascultat. V-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi, încrezători, v-aţi urcat pe munte.

«فَأخبَرتُكُمْ بَهَذا، لَكِنَّكُمْ لَمْ تَسمَعُوا، بَلْ عَصَيتُمْ كَلامَ اللهِ وَكُنتُمْ عَنِيدِينَ مُتَكَبِّرِينَ، وَصَعِدْتُمْ إلَى المِنطَقَةِ الجَبَلِيَّةِ لأخْذِها.

44 A tunci amoriţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele şi v-au zdrobit din Seir până la Horma.

فَأتَى الأمُورِيُّونَ الَّذِينَ كانُوا يَسكُنُونَ المِنطَقَةَ الجَبَلِيَّةَ وَحارَبُوكُمْ وَطارَدُوكُمْ كَما يُطارَدُ النَّحلُ. سَحَقُوكُمْ فِي سَعِيرَ وَطارَدُوكُمْ حَتَّى حُرْمَةَ.

45 C ând v-aţi întors, aţi plâns înaintea Domnului, dar El nu v-a ascultat plânsetul şi nu v-a luat în seamă.

فَرَجِعْتُمْ وَبَكَيتُمْ أمامَ اللهِ ، لَكِنَّ اللهَ لَمْ يُعِرِ انتِباهاً لِصَوتِكُمْ وَلَمْ يُصغِ لَكُمْ.

46 Ş i aşa aţi rămas la Kadeş, unde aţi locuit multe zile.

وَأقَمْتُمْ فِي قادَشَ مُدَّةً طَوِيلَةً.