1 Î n zilele acela, când nu era rege în Israel, un levit care locuia la marginea regiunii muntoase a lui Efraim îşi luase o ţiitoare din Betleemul lui Iuda.

فِي ذَلِكَ الوَقتِ، لَمْ يَكُنْ هُناكَ مَلِكٌ عَلَى بَنِي إسْرائِيلَ. وَكانَ هُناكَ لاوِيٌّ مُتُغَرِّبٌ فِي أقاصِي مِنْطَقَةِ أفْرايِمَ الجَبَلِيَّةِ، فَكانَتْ لَهُ جارِيَةٌ مِنْ بَيتَ لَحمَ فِي يَهُوذا زَوْجَةً لَهُ.

2 D ar ţiitoarea i-a fost necredincioasă şi s-a întors apoi la familia ei, în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni.

فَخانَتْهُ جارِيَتُهُ، وَذَهَبَتْ إلَى بَيتِ أبِيها فِي بَيتَ لَحمَ، فِي يَهُوذا، وَبَقِيَتْ هُناكَ أربَعَةَ أشْهُرٍ.

3 D upă aceea, soţul ei s-a dus la ea pentru a o convinge să se întoarcă. Era însoţit de slujitorul său şi de o pereche de măgari. Ea l-a adus în locuinţa tatălui ei şi tatăl fetei l-a primit cu bucurie când l-a văzut.

فَذَهَبَ إلَيْهِا زَوجُها، إذْ أرادَ أنْ يُطَيِّبَ خاطِرَها وَيَرُدَّها. وَكانَ مَعْهُ خادِمُهُ وَحِمارانِ. وَعِندَما وَصَلَ إلَى بَيتِ أبِيها، رَآهُ أبُوها فَخَرَجَ لاسْتِقبالِهِ بِفَرَحٍ.

4 S ocrul său, tatăl fetei, l-a reţinut şi astfel ei au rămas la el trei zile. Au mâncat, au băut şi au înnoptat acolo.

وَأقْنَعَهُ حَمُوهُ، أبُو الصَّبِيَّةِ، بِأنْ يَبقَى لَدَيهِ. فَمَكَثْ عِندَهُ ثَلاثَةَ أيّامٍ. وَهَكَذا، أكَلَ وَشَرِبَ وَباتَ لَيالِيَهُ هُناكَ.

5 Î n a patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă şi s-au pregătit să plece. Dar tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Ia o bucată de pâine ca să prinzi putere, apoi veţi pleca!“

وَفِي اليَومِ الرّابِعِ نَهَضَ باكِراً وَاسْتَعَدَّ لِلذَّهابِ، لَكِنَّ أبا الصَّبِيَّةِ قالَ لِصِهْرِهِ: «كُلْ بَعْضَ الطَّعامِ لِكَي تَتَقَوَّى. وَبَعدَ ذَلِكَ يُمكِنُكَ الذَّهابُ.»

6 E i au rămas, au mâncat şi au băut din nou împreună. Tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Te rog, binevoieşte să rămâi aici peste noapte şi înveseleşte-te!“

فَجَلَسَ الرَّجُلانِ يَأكُلانِ وَيَشْرَبانِ مَعاً. فَقالَ أبُو الصَّبِيَّةِ لِصِهْرِهِ: «اقبَلْ دَعوَتِي وَبِتِ اللَّيلَةَ هُنا وَمَتِّعْ نَفسَكَ.»

7 B ărbatul se sculase să plece, dar socrul său l-a convins să rămână. Astfel, el s-a întors şi a înnoptat din nou acolo.

فَلَمّا اسْتَعَدَّ الرَّجُلُ لِلذَّهابِ، ظَلَّ حَمُوهُ يُلِحُّ عَلَيهِ لِكَي يَبقَى، فَبَقِيَ وَباتَ هُناكَ.

8 Î n a cincea zi, s-a sculat dis-de-dimineaţă ca să plece. Tatăl fetei i-a zis: „Te rog, mai zăboveşte la mine până la amiază şi întăreşte-ţi inima!“ Astfel, ei au mâncat din nou împreună.

وَنَهَضَ باكِراً فِي صَباحِ اليَومِ الخامِسِ لِيَذْهَبَ، فَقالَ لَهُ وَالِدُ الصَّبِيَّةِ: «قَوِّ نَفسَكَ بِشَيءٍ مِنَ الطَّعامِ.» فَبَقِيَ حَتَّى وَقْتٍ مُتَأخِّرٍ مِنْ بَعدِ الظُّهْرِ، وَأكَلَ الاثْنانِ وَشَرِبا.

9 D upă aceea bărbatul s-a sculat să plece împreună cu slujitorul şi cu ţiitoarea sa, dar socrul lui, tatăl fetei, i-a zis: „Iată că se apropie seara! Te rog, înnoptează aici, căci ziua aproape a trecut! Rămâi, te rog, şi înveseleşte-te! Mâine te vei trezi ca să porneşti la drum şi te vei duce acasă!“

وَلَمّا اسْتَعَدَّ الرَّجُلُ لِلمُغادَرَةِ مَعَ جارِيَتِهِ وَخادِمِهِ، قالَ لَهُ حَمُوهُ، أبُو الصَّبِيَّةِ: «ها قَدِ اقتَرَبَ المَساءُ، فابقَ هُنا اللَّيلَةَ. ها هُوَ النَّهارُ قَدْ مَضَى، فاقْضِ اللَّيلَةَ هُنا وَاستَرِحْ. وَفِي الغَدِ تَصْحُوَ باكِراً لِرِحلَتِكَ، وَتَذْهَبُ إلَى بَيتِكَ.»

10 D ar bărbatul n-a vrut să mai rămână, ci s-a ridicat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică Ierusalim, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea sa.

لَكِنَّ الرَّجُلَ لَمْ يَرْضَ أنْ يَبِيتَ لَيلَتَهُ هُناكَ. فَقامَ وَذَهَبَ، وَوَصَلَ إلَى مَكانٍ مُقابِلَ يَبُوسَ – أي مَدِينَةِ القُدْسِ. وَكانَ مَعَهُ حِمارانِ مُسْرَجانِ. وَكانَتْ جارِيَتُهُ أيضاً مَعَهُ.

11 C ând erau aproape de Iebus, se făcuse târziu deja. Slujitorul i-a zis stăpânului său: – Am putea să ne întoarcem în cetatea acestor iebusiţi ca să înnoptăm acolo!

وَإذِ اقْتَرَبُوا مِنْ يَبُّوسَ، وَكادَ النَّهارُ أنْ يَمْضَى، قالَ الخادِمُ لِسَيِّدِهِ: «لِنَذْهَبْ إلَى هَذِهِ المَدِينَةِ اليَبُوسِيَّةِ، وَنَبِتِ اللَّيلَةَ هُناكَ.»

12 D ar stăpânul lui i-a răspuns: – Nu ne întoarcem pentru o cetate străină, ai cărei locuitori nu sunt israeliţi, ci vom merge până la Ghiva!

فَقالَ لَهُ سَيّدُهُ: «لَنْ نَذْهَبَ إلَى مَدِينَةٍ غَرِيبَةٍ لِيسَ أهلُها مِنْ بَنِي إسْرائِيلَ. فَلْنُواصِلْ طَرِيقَنا إلَى جِبْعَةَ.»

13 S ă încercăm să ne apropiem de unul din aceste locuri: de Ghiva sau Rama, a mai spus el slujitorului său.

وَقالَ لِخادِمِهِ: «تَعالَ، لِنَقْتَرِبْ مِنْ أحَدِ هَذِهِ الأماكِنِ، وَلْنَبِتِ اللَّيلَةَ فِي جِبْعَةَ أوْ فِي الرّامَةِ.»

14 A stfel, ei au plecat mai departe. Când au ajuns aproape de Ghiva, care aparţine de Beniamin, soarele apunea.

فَواصَلُوا طَرِيقَهُمْ. وَغَرُبَتِ الشَّمْسُ عَلَيهِمْ قُرْبَ جِبْعَةَ الَّتِي لِقَبِيلَةِ بَنْيامِيْنَ.

15 S -au întors şi au intrat să înnopteze în Ghiva. Ei au intrat şi s-au oprit în piaţa cetăţii, dar nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă şi să-i găzduiască.

وَهُناكَ انعَطَفُوا لِلدُّخُولِ إلَى جِبْعَةَ وَالمَبِيتِ فِيها. فَدَخَلُوا وَجَلَسُوا فِي مَيدانِ المَدِينَةِ. لَكِنْ لَمْ يَدْعُهُمْ أحَدٌ إلَى بَيتِهِ.

16 C hiar atunci, seara, un bătrân se întorcea de la lucrul câmpului. Omul era din regiunea muntoasă a lui Efraim, dar locuia ca străin în Ghiva, deşi oamenii din această cetate erau beniamiţi.

وَفِي المَساءِ كانَ رَجُلٌ كَبِيرٌ فِي السِّنِّ قادِماً مِنْ عَمَلِهِ فِي الحَقلِ. وَهُوَ مِنْ مِنْطَقَةِ أفْرايِمَ الجَبَلِيَّةِ. وَكانَ مِنَ الغُرَباءِ المُقِيمِينَ فِي جِبْعَةَ. وَكانَ سُكّانُ المَكانِ مِنْ بَنِي بَنْيامِيْنَ.

17 C ând s-a uitat şi l-a văzut pe călător în piaţa cetăţii, bătrânul i-a zis: – Încotro mergi şi de unde vii?

فَلَمّا نَظَرَ وَرَأى المُسافِرِينَ فِي مَيدانِ المَدِينَةِ، قالَ الشَّيخُ: «إلَى أيْنَ أنتُمْ ذاهِبُونَ؟ وَمِنْ أينَ أنتُمْ؟»

18 E l i-a răspuns: – Călătoresc din Betleemul lui Iuda spre marginea regiunii muntoase a lui Efraim, de unde sunt! Mă dusesem până în Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc la Casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui,

فَقالَ لَهُ اللّاوِيُّ: «نَحْنُ مُسافِرونَ مِنْ بَيتَ لَحْمَ فِي يَهُوذا إلَى أقاصِي مِنْطَقَةِ أفْرايِمَ الجَبَلِيَّةِ. وَأنا مِنْ أفْرايِمَ. ذَهَبْتُ إلَى بَيتَ لَحْمَ فِي يَهُوذا. وَأنا عائِدٌ الآنَ إلَى بَيتِي. لَكِنْ يَبدُو أنْ لا أحَدَ يُرِيدُ أنْ يَدْعُونِي إلَى بَيتِهِ!

19 d eşi avem paie şi nutreţ pentru măgarii noştri, avem pâine şi vin pentru mine însumi, pentru slujitoarea ta şi pentru tânărul care este cu slujitorii tăi, aşa că nu ne lipseşte nimic!

مَعِي تِبْنٌ وَحُبُوبٌ لِحِمارَينا. وَمَعِي خُبْزٌ وَنَبِيْذٌ لِلمَرْأةِ وَالخادِمِ الَّلذينِ مَعِي، أنا خَادِمَكَ، فَلا يَنقُصُنا شَيءٌ.»

20 B ătrânul i-a zis: – Fii liniştit! Mă voi îngriji eu de toate nevoile tale, numai să nu rămâi peste noapte în piaţă!

فَقالَ الشَّيخُ: «مَرْحَباً بِكَ فِي بَيتِي. أنا سَأهتَمُّ بِكُلِّ احتِياجاتِكَ. لَكِنْ لا تُمْضِ اللَّيلَةَ فِي مَيدانِ المَدِينَةِ.»

21 I -a dus în casa lui şi a dat nutreţ măgarilor. Apoi şi-au spălat picioarele, au mâncat şi au băut.

فَأتَى بِهِ إلَى بَيتِهِ، وَعَلَفَ الحِمارَينِ، وَغَسَلَ أقدامَهُمْ. وَأكَلُوا وَشَرِبُوا.

22 Î n timp ce se veseleau ei, nişte oameni nelegiuiţi dintre locuitorii cetăţii, au început să roiască în jurul casei, bătând la uşă. L-au strigat pe bătrân, stăpânul casei, şi i-au zis: – Scoate-l afară pe bărbatul care a intrat în casa ta, ca să ne împreunăm cu el ca să-l cunoaştem!

وَبَينَما كانُوا يَقْضُونَ وَقْتاً طَيِّباً، جاءَ بَعْضُ الرِّجالِ الأشْرارِ مِنَ المَدِينَةِ، وَأحاطُوا بِالبَيتِ، وَبَدَأُوا يَدُقُّونَ بِقُوَّةٍ عَلَى البابِ، وَقالُوا لِلشَّيخِ صاحِبَ البَيتِ: «أخْرِجِ الرَّجُلَ الَّذِي جاءَ إلَى بَيتِكَ كَي نُعاشِرَهُ!»

23 B ătrânul, stăpânul casei, a ieşit la ei şi le-a răspuns: – Fraţilor, vă rog, nu fiţi aşa răi. Omul acesta îmi este oaspete, de aceea nu săvârşiţi o asemenea faptă ruşinoasă!

فَخَرَجَ صاحِبُ البَيتِ إلَيْهِمْ وَقالَ لَهُمْ: «لا يا إخْوَتِي، لا تَفعَلُوا مِثلَ هَذا الأمْرِ القَبِيحِ! هَذا الرَّجُلُ دَخَلَ بَيتِي، وَلا يَجُوزُ أنْ تَفعَلُوا هَذا العَمَلَ المُخزِيَ الأخرَقَ.

24 A m o fiică fecioară, iar el are o ţiitoare. Vi le voi aduce afară pe ele! Înjosiţi-le şi faceţi-le ce vă va plăcea, dar nu săvârşiţi un lucru aşa de ruşinos cu acest om!

ها ابْنَتِي العَذْراءُ، وَهُناكَ جارِيَتُهُ أيضاً، فَدَعُونِي أُخرِجهُما لَكُمْ، وَافعَلُوا بِهِما كَما يَحلُو لَكُمْ. لَكِنْ لا تَفعَلُوا هَذا العَمَلَ المُخزِيَ الأخرَقَ مَعَ هَذا الرَّجُلِ.»

25 O amenii însă n-au vrut să-l asculte. Atunci călătorul şi-a înşfăcat ţiitoarea şi le-a scos-o afară. Ei au necinstit-o şi au abuzat de ea toată noaptea, până dimineaţa. Apoi, când a început să se crape de ziuă, au lăsat-o să plece.

فَلَمْ يَشَأْ الرِّجالُ أنْ يُصغُوا إلَيهِ. فَأمسَكَ الرَّجُلُ بِجارِيَتِهِ، وَدَفَعَها خارِجاً إلَيْهِمْ، فَعاشَرُوها، وَعَذَّبُوها طَوالَ اللَّيلِ حَتَّى الصَّباحِ. ثُمَّ أطلَقُوها عِنْدَ اقتِرابِ الفَجرِ.

26 L a ivirea zorilor, femeia a venit şi a căzut la uşa casei bătrânului, unde se afla şi stăpânul ei, rămânând acolo până când s-a luminat bine de ziuă.

وَمَعَ اقتِرابِ الصَّباحِ، جاءَتِ المَرأةُ وَوَقَعَتْ عِندَ مَدخَلِ بَيتِ الشَّيخِ حَيثُ كانَ سَيِّدُها، وَبَقِيَتْ هُناكَ حَتَّى طَلَعَ ضَوْءُ الصَّباحِ.

27 D imineaţa, stăpânul ei s-a trezit, a deschis uşile casei şi a ieşit să-şi continue drumul. Atunci a dat de ţiitoarea sa care era întinsă lângă uşa casei, având mâinile pe prag.

فَنَهَضَ سَيِّدُها فِي الصَّباحِ، وَفَتَحَ أبوابَ البَيتِ، وَخَرَجَ لِيَمْضِي فِي طَرِيقِهِ. فَإذا بِهِ يَرَى المَرأةَ جارِيَتَهُ مَمدُودَةً عِندَ مَدخَلِ البَيتِ، وَيَداها عَلَى العَتَبَةِ.

28 E l i-a zis: „Ridică-te şi hai să mergem!“ Dar ea nu a răspuns nimic. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar şi a plecat către casă.

فَقالَ لَها: «انهَضِي، وَلْنَذْهَبْ.» وَلَكِنْ لَمْ يَكُنْ هُناكَ مِنْ جَوابْ. فَرَفَعَها وَوَضَعَها عَلَى الحِمارِ، وَانطَلَقَ إلَى مَكانِهِ.

29 C ând a ajuns acasă, a luat un cuţit, şi-a apucat ţiitoarea şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi pe care le-a trimis prin toată regiunea lui Israel.

وَلَمّا وَصَلَ إلَى بَيتِهِ، أخَذَ سِكِّيناً، وَأمسَكَ بِجارِيَتِهِ، وَقَطَّعَها عُضْواً عُضْواً، اثنَتَي عَشْرَةَ قِطعَةً، وَأرسَلَ قِطَعَ جارِيَتِهِ إلَى جَمِيعِ أراضِي بَنِي إسْرائِيلَ.

30 T oţi cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: „Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când au venit israeliţii din ţara Egiptului şi până astăzi! Luaţi aminte asupra acestei fapte, sfătuiţi-vă şi spuneţi ce-i de făcut!“

وَكُلُّ مَنْ رَآها كانَ يُقُولُ: «لَمْ يَحدُثْ شَيءٌ مِثلُ هَذا قَطُّ مُنذُ أنْ صَعِدَ بَنُو إسْرائِيلَ مِنْ مِصْرَ حَتَّى يَومِنا هَذا. فَكِّرُوا فِي أمرِها، ناقِشُوا الأمرَ بَينَكُمْ. وَقُولُوا لَنا ماذا يَنْبَغِي أنْ نَفعَلَ.»