1 E u sunt bărbatul care a văzut suferinţa sub nuiaua furiei Lui.

أنا هُوَ الرَّجُلُ المُتَألِّمُ! لَمّا ضَرَبَنِي اللهُ بِعَصا غَضَبِهِ.

2 E l m-a condus şi m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!

ساقَنِي وَأجبَرَنِي عَلَى المَسِيرِ فِي الظُّلْمَةِ، لا فِي النُّورِ.

3 D a, El Îşi întoarce mâna împotriva mea toată ziua!

لَطَمَنِي بِيَدِهِ مَرَّةً بَعْدَ مَرَّةٍ، طَوالَ اليَوْمِ.

4 E l mi-a îmbătrânit trupul şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

أبلَى لَحمِي وَجِلْدِي، وَكَسَّرَ عِظامِي.

5 M -a asediat şi m-a înconjurat cu otravă şi cu nenorocire.

حَشَدَ اللهُ جُيُوشاً ضِدِّي، وَحاصَرَنِي بِالفَقْرِ وَالتَّعَبِ.

6 M -a făcut să locuiesc în întunecimi asemenea celor morţi demult.

أجلَسَنِي فِي ظُلْمَةٍ كَثِيفَةٍ كَما المَوْتَى مُنْذُ القِدَمِ.

7 M -a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, şi m-a pus în lanţuri grele.

بَنَى جِداراً حَولِي لِئَلّا أهرُبَ، وَوَضَعَ عَلَيَّ سَلاسِلَ ثَقِيلَةً.

8 C hiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea.

صَرَخْتُ وَاستَغَثْتُ، لَكِنَّهُ تَجاهَلَ صَلاتِي.

9 D rumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite şi mi-a întortocheat cărările.

سَوَّرَ طُرُقِي بِحِجارَةٍ مَنحُوتَةٍ. عَوَّجَ سُبُلِي.

10 A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.

يَتَرَبَّصُ بِي كَدُبٍّ، كَأسَدٍ فِي مَكْمَنِهِ.

11 M -a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat şi m-a lăsat pustiit.

طارَدَنِي وَأبعَدَنِي عَنِ الطَّرِيقِ، مَزَّقَنِي إرَباً. وَتَرَكَنِي خَراباً.

12 Ş i-a încordat arcul şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.

حَنَى قَوْسَهُ، وَنَصَبَنِي هَدَفاً لِسِهامِهِ.

13 M i-a străpuns inima cu săgeţi din tolba Lui.

أصابَ كُلْيَتَيَّ بِسِهامٍ سَحَبَها مِنْ جُعْبَتِهِ.

14 A m ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.

صِرْتُ أُضحُوكَةً لِكُلِّ شَعبِي، وَأُغنِيَةً يَتَسَلُّونَ بِها طَوالَ اليَوْمِ.

15 M -a îndestulat cu ierburi amare şi m-a săturat cu pelin.

مَلأنِي بِكُلِّ مَرارَةٍ، وَسَقانِي أمَرَّ شَرابٍ.

16 M i-a zdrobit dinţii cu pietriş şi m-a culcat în cenuşă.

أعطانِي حَصَىً لِأمضَغَ فَتَفَتَّتَتْ أسنانِي. سَحَقَنِي فِي التُّرابِ بِقَدَمَيهِ.

17 M i-a luat pacea şi am uitat ce înseamnă fericirea.

مَنَعَ عَنْ نَفسِيَ السَّلامَ. وَنَسِيتُ ما هُوَ «الخَيرُ.»

18 A m zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul! “

قُلْتُ لِنَفْسِي: «ضاعَ نَصْرِي الَّذِي رَجَوْتُهُ! لَنْ يُنقِذَنِي اللهُ.»

19 Î mi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea, de amărăciune şi de pelin.

أتَذَكَّرُ ألَمِي وَتَشَرُّدِي، كَسُمٍّ وَمَرارَةٍ.

20 S ufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele şi se întristează în mine.

تَتَذَكَّرُ نَفسِي حَقّاً كُلَّ مَتاعِبِي، فَتَكتَئِبُ.

21 D ar iată ce-mi vine în minte şi ce mă face să mai nădăjduiesc:

لَكِنِّي أتَذَكَّرُ شَيئاً آخَرَ، فَيَتَوَّلَّدُ فِيَّ رَجاءٌ.

22 „ Îndurările Domnului nu s-au sfârşit, mila Lui nu este la capăt.

إحساناتُ اللهِ لا تَتَوَقَّفُ، وَمَراحِمُهُ لا تَنْتَهِي.

23 E le se înnoiesc în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia Ta!“

فَهِيَ جَدِيدَةٌ مَعَ كُلِّ صَباحٍ. عَظِيمَةٌ أمانَتُكَ.

24 A m zis sufletului meu: „ Domnul este moştenirea mea şi de aceea voi nădăjdui în El!“

نَفسيِ تَقُولُ: « اللهُ قِسْمَتِي.» وَلِهَذا أنتَظِرُهُ وَأضَعُ رَجائِي فِيهِ.

25 D omnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

صالِحٌ هُوَ اللهُ لِمَنْ يَنتَظِرُهُ. صالِحٌ لِلَّذِي يَطلُبُهُ.

26 B ine este să aştepţi în tăcere izbăvirea Domnului.

حَسَنٌ لِلمَرْءِ أنْ يَرجُوَ بِهُدُوءٍ خَلاصَ اللهِ.

27 E ste bine ca omul să poarte un jug în tinereţea lui.

حَسَنٌ لِلرَّجُلِ أنْ يَحمِلَ المَسؤُولِيَّةَ فِي شَبابِهِ.

28 S ă stea singur şi să tacă, fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;

أنْ يَجلِسَ وَحدَهُ وَيَسكُتَ، عِندَما يَضَعُ اللهُ المَسؤُولِيَّةَ عَلَيهِ.

29 s ă-şi umple gura cu ţărână – s-ar putea să mai existe nădejde;

أنْ يَضَعَ فَمَهُ فِي التُّرابِ مُنكَسِراً، فَلَعَلَّهُ يَكُونُ لَهُ رَجاءٌ.

30 s ă-şi dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de insulte!

أنْ يُعطِيَ خَدَّهُ لِلَّذِي يَضرِبُهُ، وَيَشْبَعَ مَهانَةً.

31 F iindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna.

لِأنَّ الرَّبَّ لا يَرفُضُ البَشَرَ إلَى الأبَدِ.

32 C i, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el, după bunătatea Lui cea mare.

لِأنَّهُ وَلَوْ ابتَلَى يُظهِرُ الرَّحمَةَ أيضاً، بِحَسَبِ فَيْضِ مَحَبَّتِهِ الثَّابِتَةِ.

33 C ăci El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

لِأنَّهُ لا يُؤذِيَ وَلا يُحزِنُ أحَدَا عَنْ طِيبِ خاطِرٍ.

34 C ând sunt călcaţi în picioare toţi prizonierii unei ţări,

لا يَفرَحُ حِينَ يَسحَقُ واحِداً مِنّا نَحنُ البَشَرَ المَحجُوزِينَ فِي الأرْضِ.

35 c ând dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Preaînalt,

وَلا يَفرَحُ حِينَ يُعَوِّجُ أحَدُهُمُ العَدالَةَ وَيَغِشَّ آخَرَ أمامَ عَينَيهِ.

36 c ând un om este nedreptăţit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?

حِينَ يُغتَصَبُ حَقُّ إنسانٌ فِي المَحكَمَةِ، ألا يَرَى الرَّبُّ ذَلِكَ؟

37 C ine poate spune ceva şi să se înfăptuiască, dacă Stăpânul nu a poruncit?

مَنِ الَّذِي يَقُولُ فَيَصِيرَ، إلّا إنْ أمَرَ اللهُ بِحُدُوثِهِ؟

38 O are nu din gura Celui Preaînalt vine şi nenorocirea, şi bunăstarea?

ألا تَخرُجُ بِأمْرِ العَلِيِّ الأُمُورُ السَّيِّئَةُ وَالحَسَنَةُ مَعاً؟

39 A tunci de ce murmură omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?

لِماذا يَتَذَمَّرُ إنسانٌ حَيٌّ مِنْ مُعاقَبَتِهِ عَلَى خَطاياهُ؟

40 S ă luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.

لِنَفحَصْ سُلُوكَنا وَنُدَقِّقْ فِيهِ، وَلنَرجِعْ إلَى اللهِ.

41 S ă ne înălţăm inimile şi mâinile spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:

لِنَرفَعْ قُلُوبَنا مَعَ أيدِينا إلَى اللهِ فِي السَّماواتِ.

42 „ Am păcătuit şi ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat!“

تَمَرَّدْنا وَعَصَيْنا. وَأنتَ لَمْ تَغفِرْ لَنا.

43 T e-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit; ai ucis fără milă.

غَطَّيتَنا بِغَضَبِكَ وَطارَدْتَنا. قَتَلْتَ بِلا رَحمَةٍ.

44 T e-ai învăluit cu un nor, ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.

تَغَطَّيتَ بِسَحابَةٍ، مانِعاً كُلَّ صَلاةٍ مِنَ الوُصُولِ إلَيكَ.

45 N e-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie în mijlocul popoarelor.

جَعَلْتَنا نَبدُو وَسَخاً وَقُمامَةً بَينَ شُعُوبٍ كَثِيرَةٍ.

46 T oţi vrăjmaşii noştri şi-au deschis larg gura împotriva noastră.

يَفتَحُ أعداؤُنا كُلُّهُمْ أفواهَهُمْ عَلَينا مُستَهزِئِينَ.

47 A m avut parte de groază şi de groapă, de prăpăd şi de distrugere.

وَقَعَ عَلَينا رُعبٌ وَخَطَرٌ، دَمارٌ وَهَلاكٌ.

48 Ş uvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei căci fiica poporului meu a fost distrusă.

جَداوِلُ ماءٍ تَجرِي مِنْ عَينَيَّ بِسَبَبِ دَمارِ ابْنَةِ شَعبِي.

49 O chii mi se vor topi de lacrimi neîncetat şi fără oprire,

تَسكُبُ عَينِي دُمُوعاً بِلا انقِطاعٍ.

50 p ână când Domnul din ceruri va privi şi va lua aminte.

سَأبكِي إلَى أنْ يَنظُرَ اللهُ مِنَ السَّماواتِ، وَيَرَى ما يَجرِي.

51 M i s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fiicele cetăţii mele.

أتعَسَتْ عَينِي نَفسِي بِسَبَبِ بُكائِي عَلَى مَدِينَتِي.

52 C ei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre.

الَّذِينَ عادُونِي دُونَ داعٍ، اصطادُونِي كَعُصْفُورٍ.

53 A u încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă şi au aruncat cu pietre în mine.

حاوَلُوا أنْ يُنهُوا حَياتِي بِإلقائِي فِي هاوِيَةٍ. وَألقَوْا عَلَيَّ حِجارَةً.

54 A pele s-au revărsat peste capul meu şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“

طَغَتِ المِياهُ فَوْقَ رَأْسِي، فَقُلْتُ: «انتَهَى أمرِي.»

55 D ar am chemat Numele Tău, Doamne, din adâncimile gropii.

بِاسْمِكَ أدعُو يا اللهُ مِنْ أعمَقِ حُفرَةٍ.

56 T u mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la strigătele mele după ajutor!“

أتَوَسَّلُ إلَيكَ فَاسْمَعْ. وَلا تَسُدَّ أُذُنَيكَ عَنْ تَنَهُّدِي وَاسْتِغاثَتِي!

57 Î n ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“

اقتَرِبْ حِينَ أدعُوكَ. قُلْ لِي: «لا تَخَفْ.»

58 S tăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

تَوَلَّ قَضِيَّتِي يا رَبُّ. افْدِ حَياتِي!

59 D oamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut! Judecă-mi cauza!

انظُرْ يا اللهُ كَيفَ ظُلِمْتُ. اقْضِ لِي بِالعَدلِ.

60 A i văzut toată dorinţa lor de răzbunare şi planurile lor împotriva mea.

انظُرْ كُلَّ أعمالِ انتِقامِهِمْ، كُلَّ مُؤامَراتِهِمْ عَلَيَّ!

61 D oamne, Tu le-ai auzit batjocurile şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,

اسْمَعْ يا اللهُ تَعيِيرَهُمْ، كُلَّ مُؤامَراتِهِمْ عَلَيَّ!

62 a i auzit şoaptele potrivnicilor mei şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.

طَوالَ النَّهارِ يَتَكَلَّمُ أعدائِي عَلَيَّ وَيُطلِقُونَ الشّائِعاتِ.

63 P riveşte! Şezând sau în picioare, ei mă batjocoresc în cântecele lor!

ها أنا قَدْ أصبَحتُ أُغنِيَتَهُمُ الَّتِي يَتَنَدَّرُونَ بِها، مِنَ الفَجرِ إلَى الغَسَقِ.

64 R ăsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!

لَيتَكَ يا اللهُ تُجازِيهِمْ حَسْبَ ما فَعَلَتْهُ أيادِيهِمْ.

65 P une un văl peste inimile lor şi fie blestemul Tău peste ei!

ضَعْ عَذاباً فِي قُلُوبِهِمْ وَلْتَكُنْ عَلَيهِمْ لَعنَتُكَ.

66 U rmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i de sub ceruri, Doamne!

طارِدْهُمْ بِغَضَبِكَ، وَافنِهِمْ مِنْ تَحتِ سَماواتِ اللهِ.