1 V iziunea pe care a avut-o Isaia, fiul lui Amoţ, cu privire la Iuda şi la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, regii lui Iuda. Un neam răzvrătit

هَذِهِ هِيَ الرُّؤيا الَّتِي رَآها النَّبِيُّ إشَعْياءُ بْنُ آمُوصَ عَنْ يَهُوذا وَمَدينَةِ القُدْسِ، فِي زَمَنِ عُزِّيّا وَيُوثامَ وَآحازَ وَحِزْقِيّا، مُلُوكِ يَهُوذا. دَعوَى اللهِ ضِدَّ يَهُوذا

2 „ Ascultaţi, ceruri! Ia aminte, pământ, pentru că Domnul a vorbit: «Am îngrijit copii şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea.

اسمَعِي أيَّتُها السَّماواتُ، وَأنصِتِي أيَّتُها الأرْضُ، لأَنَّ اللهَ تَكَلَّمَ: «رَبَّيتُ أولادِيَ وَكَبَّرْتُهُمْ، وَلَكِنَّهُمْ تَمَرَّدُوا عَلَيَّ!

3 B oul îşi cunoaşte stăpânul, iar măgarul ştie ieslea stăpânului său, însă Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu înţelege!»

الثَّورُ يَعرِفُ صاحِبَهُ، وَالحِمارُ يَعرِفُ حَوضَ عَلَفِ سَيِّدِهِ، وَلَكِنَّ بَني إسْرائِيلَ لا يَعرِفُونَ الَّذِي يُطعِمُهُمْ، شَعبِي لا يَفهَمُ.»

4 A h, neam păcătos, popor încărcat cu nedreptate, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Ei L-au părăsit pe Domnul, L-au dispreţuit pe Sfântul lui Israel şi I-au întors spatele!

آهٍ عَلَى أُمَّةِ إسْرائِيلَ الخاطِئَةِ. الشَّعبِ كَثِيرِ الآثامِ، وَالأولادِ فاعِلِي الشَّرِّ الفاسِدِينَ! فَقَدْ تَخَلَّوْا عَنِ اللهِ ، وَاستَهانُوا بِقُدُّوسِ إسْرائِيلَ. تَرَكُوهُ وَعامَلُوهُ كَغَرِيبٍ!

5 C e folos să mai fiţi pedepsiţi, de vreme ce stăruiţi în răzvrătire!? Tot capul e bolnav şi toată inima suferă!

ما نَفْعُ أنْ تُضرَبُوا أكثَرَ؟ فَإنَّكُمْ تَستَمِرُّونَ فِي عِصيانِكُمْ! رَأسُكُمْ مَرِيضٌ بِالكامِلِ، وَقَلْبُكُمْ كُلُّهُ سَقِيمٌ.

6 D in tălpi şi până-n creştet, nimic nu este sănătos, doar vânătăi şi răni, răni sângerânde, care nu s-au uscat şi care n-au fost legate sau alinate cu untdelemn.

مِنْ أسفَلِ القَدَمِ إلَى قِمَّةِ الرَّأسِ لا يُوجَدُ شَيءٌ سَلِيمٌ. جِسمِكُمْ كُلُّهُ جُرُوحٌ وَقُرُوحٌ وَضَرباتٌ غَيرُ مَشفِيَّةٍ لَمْ تُعصَرْ وَلَمْ تُضَمَّدْ وَلَمْ تُدَلَّكْ بِالزَّيتِ.

7 Ţ ara voastră este pustie, cetăţile voastre sunt arse de foc, câmpurile voastre sunt devorate de străini chiar în faţa voastră; ţara vă este devastată deoarece a fost răscolită de străini.

بَلَدُكُمْ خَرِبٌ، وَمُدُنُكُمْ مَحرُوقَةٌ بِالنّارِ. الأجانِبُ يَأكُلُونَ أرْضَكُمْ أمامَكُمْ، وَالغُرَباءُ خَرَّبُوها.

8 F iica Sionului este părăsită ca o colibă în vie, ca un adăpost într-un ogor de castraveţi, ca o cetate asediată.

وَالعَزِيزَةُ صِهْيَوْنُ هِيَ الوَحِيدَةُ الباقِيَةُ، كَكُوخِ الحارِسِ فِي كَرْمٍ، وَكَخَيمَةٍ وَسَطَ حَقلِ خَضْراواتٍ، وَكَمَدِينَةٍ يُحاصِرُها الأعداءُ.

9 D acă Domnul Oştirilor nu ne-ar fi lăsat câţiva supravieţuitori, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

لَوْ لَمْ يُبقِ لَنا اللهُ القَدِيْرُ نَسلاً، لَكُنّا مِثلَ سَدُومَ، وَلأصبَحنا مِثلَ عَمُورَةَ.

10 A scultaţi Cuvântul Domnului, voi, conducători ai Sodomei! Luaţi aminte la Legea Dumnezeului nostru, voi, popor al Gomorei!

اسْمَعُوا كَلِمَةَ اللهِ يا حُكّامَ سَدُومَ، وَأصْغُوا إلَى تَعلِيمِ إلَهِنا يا شَعبَ عَمُورَةَ.

11 « Ce este pentru Mine mulţimea jertfelor voastre? zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor îngrăşaţi! Nu-Mi place deloc sângele taurilor, al mieilor sau al ţapilor.

يَقُولُ اللهُ: «لِماذا ذَبائِحُكُمْ الكَثِيرَةُ هَذِهِ؟ أنا مُتخَمٌ بِذَبائِحِ الكِباشِ وَشَحْمِ الحَيواناتِ المُسَمَّنَةِ. وَلا يَسُرُّنِي دَمُ الثِّيرانِ وَالخِرافِ وَالتُّيُوسِ.

12 C ine v-a cerut să vă înfăţişaţi înaintea Mea, pângărindu-Mi curţile?

عِندَما تَأتُونَ إلَى مَحْضَرِي لِتُقَدِّمُوا ذَبائِحَ، مَنْ طَلَبَ مِنكُمْ أنْ تَدُوسُوا ساحاتِ هَيكَلِي؟

13 N u mai aduceţi jertfe fără rost! Mi-e scârbă de tămâia voastră! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, Sabatele şi adunările voastre.

تَوَقَّفوا عَنْ إحْضارِ تَقدِماتٍ باطِلَةً. أنا أكرَهُ البَخُورَ وَاوائِلَ الشُّهُورِ وَالسُّبُوتَ وَالأعْيادَ. لا أطيقُ الاجْتِماعاتِ الدِّينِيَّةَ مَعَ الاثْمِ.

14 S ufletul Meu urăşte lunile voastre noi şi sărbătorile voastre; ele au devenit o povară pentru Mine, am obosit să le mai port.

تُبْغُضُ نَفسِي أوائِلَ شُهُورِكُمْ وَأعيادَكُمْ. وَقَدْ صارَتْ ثَقِيلَةً عَلَيَّ.

15 C ând vă veţi ridica mâinile, Îmi voi ascunde ochii de voi. Chiar dacă veţi face multe rugăciuni, nu le voi asculta. Mâinile vă sunt pline de sânge;

حِينَ تَمُدُّونَ أيدِيَكُمْ لِلدُّعاءِ لا أنظُرَ إلَيكُمْ، وَإنْ صَلَّيتُمْ كَثِيراً لَنْ أسْمَعَ، لأنَّ أيدِيَكُمْ مُغَطّاةٌ بِالدِّماءِ.

16 s pălaţi-vă şi curăţaţi-vă! Îndepărtaţi faptele voastre rele dinaintea ochilor Mei! Nu mai faceţi rău,

اغْتَسِلُوا وَتَطَهَّرُوا، وَأزِيلُوا أعمالَكُمِ الشِّرِّيرَةَ الَّتِي تَرتَكِبُونَها أمامِيَ. تَوَقَّفُوا عَنْ عَمَلِ الشَّرِّ.

17 c i învăţaţi să faceţi bine! Căutaţi dreptatea, scăpaţi pe cel asuprit! Faceţi dreptate orfanului şi vorbiţi în apărarea văduvei!

تَعَلَّمُوا فِعلَ الخَيرِ، وَابتَغُوا العَدلَ. أنقِذُوا المَظلُومِينَ، وَدافِعُوا عَنِ اليَتامَى، وَحامُوا عَنِ الأرامِلِ.»

18 V eniţi acum să ne judecăm, zice Domnul. Deşi păcatele voastre sunt ca o haină stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deşi sunt roşii ca purpura, ele se vor face ca lâna.

يَقُولُ اللهُ: «تَعالَوا نَتَحاجَجَ. إنْ كانَتْ خَطاياكُمْ حَمراءَ كَالقِرمِزِ، أنا أجعَلُها بَيضاءَ كَالثَّلجِ. وَإنْ كانَتْ كَالأُرجُوانِ، أجعَلُها كَالصُّوفِ الأبيَضِ.

19 D acă veţi vrea şi veţi asculta, vă veţi hrăni cu ce are ţara mai bun,

إنْ أطَعْتُمْ فَسَتَأكُلُونَ مِنْ خَيراتِ هَذِهِ الأرْضِ.

20 d ar dacă vă veţi împotrivi şi vă veţi răzvrăti, veţi fi devoraţi de sabie», căci gura Domnului a vorbit. O cetate necredincioasă

وَلَكِنْ إنْ رَفَضْتُمْ وَتَمَرَّدْتُمْ فَسَتَأكُلُكُمْ سُيُوفُ العَدُوِّ.» لأنَّ فَمَ اللهِ قَدْ تَكَلَّمَ. القُدْسُ غَيرُ الأمِينَة

21 V ezi cum cetatea credincioasă a devenit o prostituată! Odată era plină de dreptate; dreptatea locuia în ea, dar acum este plină de ucigaşi!

كَيفَ صارَتِ المَدِينَةُ الأمِينَةُ كَزانِيَةٍ؟ كانَتْ مَملُوءَةً بِالعَدلِ، وَكانَ الصَّلاحُ يَسكُنُ فِيها، أمّا الآنَ فَيَسكُنُها القاتِلُونَ.

22 A rgintul vostru s-a făcut zgură, şi vinul vostru este amestecat cu apă.

صارَتْ فِضَّتُكِ كَنِفايَةِ المَعادِنِ، وَاختَلَطَ نَبيذُكِ بِالماءِ.

23 P rinţii voştri sunt răzvrătiţi şi sunt prieteni cu tâlharii; toţi iubesc mita şi aleargă după daruri! Nu-l apără pe cel orfan, iar cauza văduvei n-ajunge înaintea lor.

حُكّامُكِ مُتَمَرِّدُونَ وَرِفاقٌ لِلُّصُوصِ. كُلُّهُمْ يُحِبُّونَ الرِّشوَةَ وَيَسعُونَ وَراءَ الهَدايا. لا يُعطُونَ اليَتِيمَ حَقَّهُ، وَلا يُصغُونَ لِشَكوَى الأرمَلَةِ.

24 D e aceea Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Puternicul lui Israel, zice: «Oh, Îmi voi vărsa mânia asupra duşmanilor mei, mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei!

لِهَذا يَقُولُ الرَّبُّ الإلَهُ القَديرُ، جَبّارُ إسْرائِيلَ: «لَنْ يُزعِجَنِي أعدائِي فِيما بَعْدُ، وَسَأنتَقِمُ مِنْ أعدائِيَ.

25 Î mi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăţa zgura ta aşa cum o curăţă leşia şi voi îndepărta toate impurităţile tale.

سَأضَعُ يَدِي عَلَيكِ مِنْ جَدِيدٍ. سَأُنَظِّفُ نِفايَتَكِ كَما بِالصّابُونِ، وَأُزِيلُ جَمِيعَ شَوائِبِكِ.

26 Î i voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară, iar pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, ţi se va zice: ‘Cetate a dreptăţii, oraş credincios!’»

سَأُعِيدُ قُضاتَكِ وَمُشِيرِيكِ كَما كانُوا فِي البِدايَةِ. حِينَئِذٍ، سَوفَ تُدعَينَ ‹مَدِينَةَ البِرِّ› وَ‹المَدِينَةَ الأمِينَةَ.›»

27 S ionul va fi răscumpărat prin judecată dreaptă, la fel ca şi cei ai lui care se pocăiesc.

سَتُفدَى صِهْيَوْنُ بِالعَدلِ، وَالعائِدُونَ إلَيها سَيُحَرَّرُونَ بِالبِرِّ.

28 D ar răzvrătiţii şi păcătoşii vor fi nimiciţi împreună şi cei ce-L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiţi.

أمّا العُصاةُ وَالخُطاةُ فَسَيُحَطَّمُونَ مَعاً، وَالَّذِينَ يَترُكُونَ اللهَ سَيَفنَوْنَ.

29 « Într-adevăr, vă va fi ruşine de stejarii sacri în care vă găseaţi desfătarea; veţi roşi din cauza grădinilor pe care le-aţi ales!

سَتَخجَلُونَ مِنْ أشجارِ البَلُّوطِ الَّتِي كُنتُمْ تُسَرُّونَ بِها، وَتَخزَونَ مِنَ البَساتِينِ الَّتِي اختَرْتُمُوها لِلعِبادَةِ.

30 C ăci veţi fi ca un stejar ale cărui frunze se ofilesc, ca o grădină fără apă!

هَذا لأنَّكُمْ سَتَكُونُونَ كَأوراقِ شَجَرِ البَلُّوطِ الَّتِي تَذبُلُ وَتَسقُطُ، وَكالبَساتِينِ الجافَّةِ.

31 C el puternic va fi ca un câlţ şi lucrarea sa ca o scânteie; el şi lucrarea lui vor arde împreună şi nimeni nu-i va stinge!»“

وَيَصِيرُ القَوِيُّ كَخَيطِ كِتّانٍ مَنسُولٍ، وَعَمَلُهُ كَشَرارَةٍ. فَيَحتَرِقانِ مَعاً، وَلا أحَدَ يَقدِرُ أنْ يُطفِئَ النّارَ.