1 D umnezeule, scapă-mă, căci mi-au ajuns apele până la gât!

يا اللهُ نَجِّنِي لأنَّ الماءَ قَدِ ارتَفَعَ إلَى عُنقِي.

2 M ă afund în mâl, nu mai găsesc loc tare; intru în adâncurile apei şi mă înghit şuvoaiele.

فِي الوَحلِ العَمِيقِ أغُوصُ، وَلَيسَ لِقَدَمَيَّ مَوضِعٌ. دَخَلتُ فِي المِياهِ العَمِيقَةِ، وَالتَّيّارُ يَجرِفُنِي!

3 A m obosit strigând, mi s-a uscat gâtul; mi se topesc ochii tânjind după Dumnezeul meu.

مِنَ الاستِغاثَةِ تَعِبتُ. وَحَلقِي يُؤلِمُنِي. تَعِبَتْ مِنَ النَّظَرِ عَيْنايَ بَينَما أنا أنتَظِرُ اللهَ.

4 C ei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulţi decât perii capului meu, mulţi sunt cei ce vor să mă piardă, duşmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat.

الَّذِينَ يَبغِضُونَنِي بِلا سَبَبٍ أكثَرُ مِنْ شَعرِ رَأسِي. الَّذِينَ يُحاوِلُونَ تَدمِيرِي كَثِرُوا، وَحَولِيَ كَذَبُوا. وَالآنَ لا بُدَّ أنْ أرُدَّ ما لَمْ أسرِقْ!

5 D umnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa, păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.

ذُنُوبِي مَعرُوفَةٌ لَدَيكَ يا اللهُ! لا أقدِرُ أنْ أُخفِيَ عَنكَ ذَنبِي.

6 F ie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea, Stăpâne, Doamne al Oştirilor, fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea, Dumnezeule al lui Israel!

أيُّها الرَّبُّ الإلَهُ القَدِيرُ، لا تَدَعْ مَنْ يَرجُونَكَ يَخجَلُوا مِنِّي. يا إلَهَ إسرائِيلَ، لا تَدَعْ مَنْ يَطلُبُونَكَ يَقُولُوا فِيَّ سُوءاً.

7 D in pricina Ta port eu ocara, şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.

وَجهِي مُغَطَّىً بِالعارِ، وَأنا أحتَمِلُ ذَلِكَ مِنْ أجلِكَ!

8 S unt considerat un străin de către fraţii mei, un venetic de către fiii mamei mele,

كَغَرِيبٍ صِرتُ عِندَ إخْوَتِي. وَكَأجنَبِيٍّ عِندَ أبناءِ أُمِّي.

9 c ăci râvna pentru Casa Ta mă mistuie şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!

فَقَدْ أكَلَتْنِي الغَيْرَةُ عَلَى بَيْتِكَ، وَإهاناتُ الَّذِينَ أهانُوكَ وَقَعَتْ عَلَيَّ!

10 C ând plâng şi postesc, ei mă batjocoresc.

حِينَ أبكِي وَأصُومُ للهِ، فَلا يَكُفُّونَ عَنْ تَحقِيرِي.

11 C ând îmbrac sacul de jale, ei mă fac de pomină.

ألبَسُ الخَيشَ حُزناً، وَأصِيرُ لَهُمْ أُضحُوكَةً.

12 C ei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine.

الَّذِينَ يَجلِسُونَ عِندَ بَوّابَةِ المَدِينَةِ يَتَكَلَّمُونَ عَلَيَّ، وَشارِبُو الخَمرِ يُؤَلِّفُونَ عَنِّي أغانِيَ.

13 T otuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne, pentru vremea bunăvoinţei Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!

أمّا أنا يا اللهُ ، فَأُصَلِّي لِكَي أحظَى بِرِضاكَ. فَاسْتَجِبْ لِي بِعَظِيمِ رَحمَتِكَ وَقُوَّةِ خَلاصِكَ.

14 I zbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!

مِنْ هَذا الوَحلِ نَجِّنِي، لِئَلّا أغرَقَ أكثَرَ! أعِنِّي فَأنجُوَ مِنْ أعْدائِي، وَمِنَ المِياهِ العَمِيقَةِ.

15 Ş uvoaiele apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!

حِينَئِذٍ، لا يَجرِفُنِي التَّيّارُ، وَلا تَبتَلِعُنِي المِياهُ العَمِيقَةُ، وَلا تُغلِقُ الهاوِيَةُ فَمَها عَلَيَّ!

16 D oamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună! După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!

استَجِبْ يا اللهُ لِي بِرَحمَتِكَ الصّالِحَةِ. بِعَظِيمِ مَحَبَّتِكَ التَفِتْ إلَيَّ.

17 N u-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!

لا تَخْتَفِ عَنْ عَبدِكَ! أنا فِي ضِيقٍ، فَأَسرِعْ باستِجابَتِكَ!

18 A propie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!

تَعالَ خَلِّصْنِي! افدِنِي. بِسَبَبِ أعدائِيَ تَعالَ وَحَرِّرْنِي!

19 T u cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea şi pe toţi duşmanii mei.

عالِمٌ أنتَ بِعارِي وَحَرَجِي وَخِزيِي. وَخُصُومِي أنتَ تَعرِفُهُمْ.

20 O cara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.

يُذِلُّنِي هَذا الخِزيُ، فَأنا يائِسٌ! رَجَوْتُ عَطفاً، فَلَمْ يَكُنْ مِنْ عَطفٍ. رَجَوْتُ مَنْ يُعَزُّونَنِي، فَما وَجَدتُ أحَداً.

21 C i ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.

لَكِنَّهُمْ دَسُّوا سُمّاً فِي طَعامِي. وَفِي عَطَشِي أعطُونِي خَلّاً.

22 S ă li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor, iar bunăstarea – într-un laţ!

لِتَكُنْ مَوائِدُهُمْ مَصائِدَ لَهُمْ. وَلَيْتَ وَلائِمَهُمْ لأصحابِهِمْ تَصِيرُ مِصيَدَةً.

23 S ă li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele!

لَيتَ عُيُونَهُمْ تُظلِمُ كَيْ لا يُبصِرُوا، وَلَيتَ ظُهُورَهُمْ تَنحَنِي بِاستِمرارٍ.

24 V arsă-Ţi furia peste ei şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă!

اسْكُبْ عَلَيهِمْ غَضَبَكَ يا اللهُ، وَلْتُدرِكْهُمْ نارُكَ!

25 F ie-le locuinţa pustiită şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

خَرِّبْ بُيُوتَهُمْ! فَلا يَسكُنُ فِيها أحَدٌ!

26 Ş i aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine şi povestesc suferinţa celor răniţi de Tine.

حَتَّى يَهرُبُوا عِندَما أضرِبُهُمْ! وَتَكُونَ لَهُمْ أوجاعٌ وَجِراحٌ لِيَتَحَدَّثُوا عَنها!

27 A daugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta!

كما يَستَحِقُّونَ عاقِبهُمْ! وَبِعَدلِكَ لا تَقبَلْهُمْ.

28 Ş terge-i din Cartea celor vii şi nu-i scrie alături de cei drepţi!

امْحُ أسماءَهُمْ مِنْ سِفرِ الحَياةِ! وَمَعَ الصّالِحِينَ لا تَذكُرْها.

29 E u însă sunt necăjit şi îndurerat; fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt!

أمّا أنا فَمِسكِينٌ وَمُتَألِّمٌ. خَلاصُكَ يا اللهُ يَرْفَعُنِي.

30 A tunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu şi-L voi mări prin mulţumiri!

سَأُسَبِّحُ اسْمَ اللهِ غِناءً، سَأُمَجِّدُهُ بِتَرانيمِ التَّسبِيحِ.

31 A cest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou sau un viţel cu coarne şi copite.

فَيَفرَحُ اللهُ بِها أكثَرَ مِنْ ذَبِيحَةِ ثَورٍ كامِلٍ.

32 C ei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura. Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi pe Dumnezeu,

يَرَى المَساكِينُ هَذا فَيَفرَحُونَ، وَتَنتَعِشُ أرواحُ عابِدِي اللهِ.

33 c ăci Domnul ascultă pe cei sărmani şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi dintre ai Lui!

لأنَّهُمْ سَيَعرِفُونَ أنَّ اللهَ يَستَمِعُ إلَى المَساكِينِ، وَلا يَحتَقِرُ أسراهُ.

34 S ă-L laude cerul şi pământul, mările şi tot ce mişună prin ele,

لِتُسَبِّحِ اللهَ السَّماءُ وَالأرْضُ وَكُلُّ ما فِيهِما.

35 c ăci Dumnezeu va mântui Sionul şi va construi cetăţile lui Iuda! Ei vor locui acolo şi le vor moşteni;

لأنَّ اللهَ يُخَلِّصُ صِهْيَوْنَ، وَيَبنِي مُدُنَ يَهُوذا. لِيَسكُنَ هُناكَ شَعبُهُ وَيَرِثُوا الأرْضَ.

36 u rmaşii robilor Săi le vor moşteni şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.

فَيَرِثَها نَسلُ عَبِيدِهِ أيضاً، وَيَسكُنَ كُلُّ مُحِبِّي اسْمِهِ هُناكَ.