1 D umnezeule, scapă-mă, căci mi-au ajuns apele până la gât!

Al Músico principal: sobre Sosannim: Salmo de David. SALVAME, oh Dios, Porque las aguas han entrado hasta el alma.

2 M ă afund în mâl, nu mai găsesc loc tare; intru în adâncurile apei şi mă înghit şuvoaiele.

Estoy hundido en cieno profundo, donde no hay pie: He venido á abismos de aguas, y la corriente me ha anegado.

3 A m obosit strigând, mi s-a uscat gâtul; mi se topesc ochii tânjind după Dumnezeul meu.

Cansado estoy de llamar; mi garganta se ha enronquecido; Han desfallecido mis ojos esperando á mi Dios.

4 C ei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulţi decât perii capului meu, mulţi sunt cei ce vor să mă piardă, duşmani ai mei fără temei. Trebuie să dau înapoi ce nu am furat.

Hanse aumentado más que los cabellos de mi cabeza los que me aborrecen sin causa; Hanse fortalecido mis enemigos, los que me destruyen sin por qué: He venido pues á pagar lo que no he tomado.

5 D umnezeule, Tu-mi cunoşti nechibzuinţa, păcatele mele nu-Ţi sunt ascunse.

Dios, tú sabes mi locura; Y mis delitos no te son ocultos.

6 F ie ca cei ce nădăjduiesc în Tine să nu se ruşineze din pricina mea, Stăpâne, Doamne al Oştirilor, fie ca cei ce Te caută să nu roşească din pricina mea, Dumnezeule al lui Israel!

No sean avergonzados por mi causa los que te esperan, oh Señor Jehová de los ejércitos; No sean confusos por mí los que te buscan, oh Dios de Israel.

7 D in pricina Ta port eu ocara, şi dezonoarea mi-a acoperit faţa.

Porque por amor de ti he sufrido afrenta; Confusión ha cubierto mi rostro.

8 S unt considerat un străin de către fraţii mei, un venetic de către fiii mamei mele,

He sido extrañado de mis hermanos, Y extraño á los hijos de mi madre.

9 c ăci râvna pentru Casa Ta mă mistuie şi ocările celor ce Te ocărăsc au căzut peste mine!

Porque me consumió el celo de tu casa; Y los denuestos de los que te vituperaban, cayeron sobre mí.

10 C ând plâng şi postesc, ei mă batjocoresc.

Y lloré afligiendo con ayuno mi alma; Y esto me ha sido por afrenta.

11 C ând îmbrac sacul de jale, ei mă fac de pomină.

Puse además saco por mi vestido; Y vine á serles por proverbio.

12 C ei ce stau la poarta cetăţii mă vorbesc, cei ce se îmbată cântă despre mine.

Hablaban contra mí los que se sentaban á la puerta, Y me zaherían en las canciones de los bebederos de sidra.

13 T otuşi eu tot Ţie mă voi ruga, Doamne, pentru vremea bunăvoinţei Tale. Dumnezeule, în marea Ta îndurare, răspunde-mi cu izbăvirea Ta sigură!

Empero yo enderezaba mi oración á ti, oh Jehová, al tiempo de tu buena voluntad: Oh Dios, por la multitud de tu misericordia, Por la verdad de tu salud, óyeme.

14 I zbăveşte-mă din noroi, să nu mă afund! Să fiu izbăvit de cei ce mă urăsc şi de adâncurile apei!

Sácame del lodo, y no sea yo sumergido: Sea yo libertado de los que me aborrecen, y del profundo de las aguas.

15 Ş uvoaiele apelor să nu mă ducă, să nu mă înghită adâncul, să nu se închidă deasupra-mi gura gropii!

No me anegue el ímpetu de las aguas, Ni me suerba la hondura, Ni el pozo cierre sobre mí su boca.

16 D oamne, răspunde-mi, căci îndurarea Ta este atât de bună! După mila Ta cea mare, întoarce-Ţi faţa spre mine!

Oyeme, Jehová, porque apacible es tu misericordia; Mírame conforme á la multitud de tus miseraciones.

17 N u-Ţi ascunde faţa de robul Tău, căci sunt în necaz, ci răspunde-mi degrabă!

Y no escondas tu rostro de tu siervo; Porque estoy angustiado; apresúrate, óyeme.

18 A propie-Te de sufletul meu şi răscumpără-mi-l! Din pricina celor ce mă urăsc, scapă-mă!

Acércate á mi alma, redímela: Líbrame á causa de mis enemigos.

19 T u cunoşti ocara mea, ruşinea mea, dezonoarea mea şi pe toţi duşmanii mei.

Tú sabes mi afrenta, y mi confusión, y mi oprobio: Delante de ti están todos mis enemigos.

20 O cara mi-a frânt inima, mi-a îmbolnăvit-o. Tânjesc după compasiune, dar nu este, după mângâietori, dar nu-i găsesc.

La afrenta ha quebrantado mi corazón, y estoy acongojado: Y esperé quien se compadeciese de mí, y no lo hubo: Y consoladores, y ninguno hallé.

21 C i ei îmi pun în mâncare venin, iar pentru setea mea îmi dau să beau oţet.

Pusiéronme además hiel por comida, Y en mi sed me dieron á beber vinagre.

22 S ă li se prefacă într-o cursă masa întinsă înaintea lor, iar bunăstarea – într-un laţ!

Sea su mesa delante de ellos por lazo, Y lo que es para bien por tropiezo.

23 S ă li se întunece ochii ca să nu mai vadă! Fă să li se clatine mereu coapsele!

Sean oscurecidos sus ojos para ver, Y haz siempre titubear sus lomos.

24 V arsă-Ţi furia peste ei şi să-i ajungă mânia Ta aprinsă!

Derrama sobre ellos tu ira, Y el furor de tu enojo los alcance.

25 F ie-le locuinţa pustiită şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

Sea su palacio asolado: En sus tiendas no haya morador.

26 Ş i aceasta pentru că ei urmăresc pe cel lovit de Tine şi povestesc suferinţa celor răniţi de Tine.

Porque persiguieron al que tú heriste; Y cuentan del dolor de los que tú llagaste.

27 A daugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor şi fă să nu ajungă la dreptatea Ta!

Pon maldad sobre su maldad, Y no entren en tu justicia.

28 Ş terge-i din Cartea celor vii şi nu-i scrie alături de cei drepţi!

Sean raídos del libro de los vivientes, Y no sean escritos con los justos.

29 E u însă sunt necăjit şi îndurerat; fie ca mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost într-un loc înalt!

Y yo afligido y dolorido, Tu salud, oh Dios, me defenderá.

30 A tunci voi lăuda prin cântec Numele lui Dumnezeu şi-L voi mări prin mulţumiri!

Alabaré yo el nombre de Dios con cántico, Ensalzarélo con alabanza.

31 A cest lucru va fi mai plăcut Domnului decât un bou sau un viţel cu coarne şi copite.

Y agradará á Jehová más que sacrificio de buey, O becerro que echa cuernos y uñas.

32 C ei necăjiţi vor vedea şi se vor bucura. Trăiască inima voastră, a celor ce căutaţi pe Dumnezeu,

Veránlo los humildes, y se gozarán; Buscad á Dios, y vivirá vuestro corazón.

33 c ăci Domnul ascultă pe cei sărmani şi nu-i dispreţuieşte pe cei luaţi captivi dintre ai Lui!

Porque Jehová oye á los menesterosos, Y no menosprecia á sus prisioneros.

34 S ă-L laude cerul şi pământul, mările şi tot ce mişună prin ele,

Alábenlo los cielos y la tierra, Los mares, y todo lo que se mueve en ellos.

35 c ăci Dumnezeu va mântui Sionul şi va construi cetăţile lui Iuda! Ei vor locui acolo şi le vor moşteni;

Porque Dios guardará á Sión, y reedificará las ciudades de Judá; Y habitarán allí, y la poseerán.

36 u rmaşii robilor Săi le vor moşteni şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui acolo.

Y la simiente de sus siervos la heredará, Y los que aman su nombre habitarán en ella.