1 C uvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim. Deşertăciunea existenţei

PALABRAS del Predicador, hijo de David, rey en Jerusalem.

2 „ O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Vanidad de vanidades, dijo el Predicador; vanidad de vanidades, todo vanidad.

3 C e câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?

¿Qué provecho tiene el hombre de todo su trabajo con que se afana debajo del sol?

4 U n neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.

Generación va, y generación viene: mas la tierra siempre permanece.

5 S oarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

Y sale el sol, y pónese el sol, y con deseo vuelve á su lugar donde torna á nacer.

6 V ântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.

El viento tira hacia el mediodía, y rodea al norte; va girando de continuo, y á sus giros torna el viento de nuevo.

7 T oate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.

Los ríos todos van á la mar, y la mar no se hinche; al lugar de donde los ríos vinieron, allí tornan para correr de nuevo.

8 T oate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.

Todas las cosas andan en trabajo mas que el hombre pueda decir: ni los ojos viendo se hartan de ver, ni los oídos se hinchen de oir.

9 C e a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!

¿Qué es lo que fué? Lo mismo que será. ¿Qué es lo que ha sido hecho? Lo mismo que se hará: y nada hay nuevo debajo del sol.

10 D acă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.

¿Hay algo de que se pueda decir: He aquí esto es nuevo? Ya fué en los siglos que nos han precedido.

11 N u ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.“ Deşertăciunea înţelepciunii

No hay memoria de lo que precedió, ni tampoco de lo que sucederá habrá memoria en los que serán después.

12 „ Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim.

Yo el Predicador fuí rey sobre Israel en Jerusalem.

13 M -am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea.

Y dí mi corazón á inquirir y buscar con sabiduría sobre todo lo que se hace debajo del cielo: este penoso trabajo dió Dios á los hijos de los hombres, en que se ocupen.

14 A m observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

Yo miré todas las obras que se hacen debajo del sol; y he aquí, todo ello es vanidad y aflicción de espíritu.

15 « Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat, iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

Lo torcido no se puede enderezar; y lo falto no puede contarse.

16 M i-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.»

Hablé yo con mi corazón, diciendo: He aquí hállome yo engrandecido, y he crecido en sabiduría sobre todos los que fueron antes de mí en Jerusalem; y mi corazón ha percibido muchedumbre de sabiduría y ciencia.

17 M -am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

Y dí mi corazón á conocer la sabiduría, y también á entender las locuras y los desvaríos: conocí que aun esto era aflicción de espíritu.

18 « Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

Porque en la mucha sabiduría hay mucha molestia; y quien añade ciencia, añade dolor.