1 C uvintele oratorului, fiul lui David, rege la Ierusalim. Deşertăciunea existenţei

¶ The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem.

2 „ O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Vanity of vanities, saith the Preacher, vanity of vanities; all is vanity.

3 C e câştig are omul din toată osteneala pe care o depune sub soare?

What profit does a man have of all his labour which he takes under the sun?

4 U n neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne mereu în picioare.

¶ One generation passes away, and another generation comes, but the earth abides for ever.

5 S oarele răsare şi apune, grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.

The sun arises, and the sun goes down, and with desire returns to his place from which he arises again.

6 V ântul bate spre sud, apoi se întoarce spre nord, se întoarce din nou, umblă mereu şi revine continuu la circuitul său.

The wind goes toward the south and turns about unto the north; it whirls about continually, and the wind returns again according to its circuits.

7 T oate râurile curg spre mare, fără să o umple însă; râurile se întorc de unde au plecat, doar ca să pornească iarăşi de acolo.

All the rivers run into the sea; yet the sea is not full; unto the place from whence the rivers come, there they return again.

8 T oate lucrurile sunt obositoare, cum nu se poate spune, dar ochiul nu se satură să privească, aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.

All things are full of labour; more than man can express; the eye is not satisfied with seeing nor the ear filled with hearing.

9 C e a fost va mai fi, iar ce s-a făcut se va mai face! Nu este nimic nou sub soare!

¶ The thing that has been, it is that which shall be; and that which is done is that which shall be done; and there is no new thing under the sun.

10 D acă cineva zice: «Iată un lucru nou!», totuşi el exista demult, încă din veacurile dinaintea noastră.

Is there any thing of which it may be said, See, this is new? it has been already of old time which was before us.

11 N u ne mai amintim de cei de demult, tot aşa cum nici cei ce vor urma nu se vor mai păstra în amintirea celor ce vor veni după ei.“ Deşertăciunea înţelepciunii

There is no remembrance of former things; neither shall there be any remembrance of things that are to come with those that shall come after.

12 „ Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim.

¶ I the Preacher was king over Israel in Jerusalem.

13 M -am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea.

And I gave my heart to seek and search out by wisdom concerning all things that are done under heaven (this sore travail God has given to the sons of man that they be occupied in it).

14 A m observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

I have seen all the works that are done under the sun; and, behold, all is vanity and vexation of spirit.

15 « Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat, iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

That which is crooked cannot be made straight, and that which is lacking cannot be numbered.

16 M i-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.»

I communed with my own heart, saying, Behold, I am come to great estate and have gotten more wisdom than all those that have been before me in Jerusalem; and my heart had great experience of wisdom and knowledge.

17 M -am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

And I gave my heart to know wisdom and knowledge and to know folly and those who are mad; I learned in the end that this also is vexation of spirit.

18 « Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

For in much wisdom is much grief, and he that increases knowledge increases sorrow.