1 D e aceea, lăsaţi aspectele elementare ale adevărului despre Cristos şi să ne îndreptăm spre maturitate! Să nu mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi credinţa în Dumnezeu,

¶ Therefore, leaving now the word of the beginning of the establishment of the Christ, let us go on unto perfection, not laying again the foundation of repentance from works of death, and of faith in God,

2 î nvăţătura despre botezuri, punerea mâinilor, învierea morţilor şi judecata veşnică.

of the doctrine of the baptisms, and of the laying on of hands, and of the resurrection of the dead, and of eternal judgment.

3 V om face aceasta dacă va permite Dumnezeu.

And this we will indeed do, if God permits.

4 C ăci este imposibil pentru cei ce odată au fost luminaţi, au gustat darul ceresc, au devenit părtaşi ai Duhului Sfânt

For it is impossible that those who once received the light and tasted of that heavenly gift and were made partakers of the Holy Spirit

5 ş i au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului care va să vină,

and likewise have tasted the good word of God and the virtue of the age to come,

6 ş i care totuşi au căzut, să fie aduşi înapoi la pocăinţă, întrucât ei Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de ocară.

and have backslidden, be renewed again by repentance, crucifying again for themselves the Son of God and putting him to an open shame.

7 C ând pământul absoarbe ploaia care, deseori, cade pe el şi dă plante care sunt folositoare celor pentru care este cultivat, el primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu.

For the earth which drinks in the rain that comes often upon it and brings forth herbs in season for those by whom it is dressed receives blessing from God;

8 D acă însă dă spini şi mărăcini, atunci nu este de nici un folos şi urmează să fie blestemat; sfârşitul lui va fi în foc.

but that which bears thorns and briers is rejected and is near unto cursing, whose end shall be by fire.

9 C hiar dacă vorbim astfel, preaiubiţilor, suntem convinşi, în ce vă priveşte, de lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.

¶ But, beloved, we expect better things than these of you, things near unto saving health, though we thus speak.

10 C ăci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, faptul că i-aţi slujit pe sfinţi şi continuaţi s-o faceţi.

For God is not unjust to forget your work and labour of charity which ye have showed in his name, having helped the saints and helping them.

11 D orim mult ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi sârguinţă până la sfârşit, astfel încât să se împlinească ceea ce nădăjduiţi.

But we desire that each one of you show the same diligence until the end for the fulfillment of your hope,

12 S ă nu fiţi leneşi, ci fiţi imitatori ai celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile! Garanţia promisiunii lui Dumnezeu

that ye not become slothful, but imitators of those who by faith and patience inherit the promises.

13 C ând Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuşi,

For when God promised unto Abraham, because he could swear by no greater, he swore by himself,

14 s punând: „Te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii.“

saying, Surely blessing I will bless thee and multiplying I will multiply thee.

15 Ş i astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a obţinut promisiunea.

And so, after he had patiently endured, he obtained the promise.

16 O amenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar un jurământ, care face cunoscut faptul că un lucru este adevărat şi sigur, pune capăt oricăror dispute dintre ei.

For men verily swear by the greater, and an oath for confirmation is to them an end of all controversy.

17 Î n acelaşi fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moştenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ,

In which God, desiring to show more abundantly unto the heirs of promise the immutability of his counsel, confirmed it by an oath,

18 p entru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fie găsit mincinos, noi să avem siguranţă şi astfel să fim puternic încurajaţi să punem mâna pe nădejdea care ne stă înainte.

that by two immutable things, in which it is impossible for God to lie, we might have a strong consolation, who have fled for refuge to lay hold upon the hope set before us,

19 A vem această nădejde ca pe o ancoră pentru suflet, fermă şi sigură, şi care pătrunde în partea dinăuntru, dincolo de draperie

which we have as an anchor of the soul, both sure and steadfast, and which enters even into that which is within the veil,

20 u nde, pentru a ne arăta calea, Isus, Care a intrat înaintea noastră, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot pentru totdeauna, potrivit rânduielii lui Melhisedek.

where our precursor, Jesus, has entered for us and is made high priest for ever after the order of Melchisedec.