1 C um tânjeşte cerbul după izvoarele de apă, aşa tânjeşte sufletul meu după Tine, Dumnezeule!

¶ As the hart pants after the water brooks, so does my soul pant after thee, O God.

2 S ufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi putea veni să mă înfăţişez înaintea lui Dumnezeu?

My soul thirsts for God, for the living God; when shall I come and appear before God?

3 L acrimile-mi sunt hrană zi şi noapte, când mi se spune fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?“

My tears have been my food day and night, while they continually say unto me, Where is thy God?

4 M i se întristează sufletul când îmi aduc aminte cum treceam prin mulţime, conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie şi de mulţumire ale mulţimii aflată în sărbătoare.

I will remember these things; I will pour out my soul in me. When I shall be included in the number; I will go with them to the house of God with voice of joy and praise, dancing in the multitude.

5 S uflete al meu, de ce te mâhneşti şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda pe El, Mântuitorul meu

Why art thou cast down, O my soul? and why art thou disquieted against me? Wait thou for God, for I shall yet praise him for the wellbeing of his presence.

6 ş i Dumnezeul meu! Sufletul meu se mâhneşte înăuntrul meu; de aceea îmi amintesc de Tine, din ţara Iordanului, înălţimile Hermonului, din muntele Miţar.

¶ O my God, my soul is cast down within me; therefore I will remember thee from the land of Jordan, and of the Hermonites, from the mountain of Mizar.

7 L a vuietul cascadelor Tale, un adânc cheamă un alt adânc. Toate valurile şi talazurile Tale au trecut peste mine.

Deep calls unto deep at the voice of thy waterspouts; all thy waves and thy billows are gone over me.

8 Z iua, Domnul îmi face parte de îndurarea Sa, iar noaptea am cu mine cântarea Lui şi rugăciunea către Dumnezeul vieţii mele.

Yet the LORD will command his mercy in the daytime, and in the night his song shall be with me, and my prayer unto the God of my life.

9 Î i zic lui Dumnezeu, Stânca mea: „De ce m-ai uitat? De ce trebuie să umblu întristat, asuprit de duşman?“

I will say unto God, My rock, why hast thou forgotten me? Why do I go mourning because of the oppression of the enemy?

10 C a zdrobirea oaselor este batjocura prigonitorilor mei, când îmi zic mereu: „Unde este Dumnezeul tău?“

It is as death in my bones when my enemies reproach me; while they say daily unto me, Where is thy God?

11 S uflete al meu, de ce te mâhneşti şi de ce gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda, pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!

Why art thou cast down, O my soul? and why art thou disquieted within me? Wait thou for God, for I shall yet praise him, who is the saving health of my countenance and my God.