1 Î n luna a douăsprezecea, adică în luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca şi decretul împăratului, chiar în ziua în care duşmanii iudeilor se aşteptau să pună stăpânire peste ei, situaţia s-a schimbat, astfel că iudeii au pus stăpânire peste cei ce îi urau.

¶ Now in the twelfth month, that is, the month Adar, on the thirteenth day of the same, when the king’s commandment and his law drew near to be put in execution, in the day that the enemies of the Jews hoped to have power over them, it was turned to the contrary; for the Jews took dominion over those that hated them.

2 I udeii s-au adunat în cetăţile lor, în toate provinciile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele.

The Jews gathered themselves together in their cities throughout all the provinces of King Ahasuerus, to lay hand on such as sought their hurt; and no one could withstand them, for the fear of them had fallen upon all the peoples.

3 T oţi conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii şi slujbaşii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu,

And all the princes of the provinces and the lieutenants and the captains and officers of the king helped the Jews because the fear of Mordecai fell upon them.

4 f iindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului şi-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influenţă creştea tot mai mult.

For Mordecai was great in the king’s house, and his fame went out throughout all the provinces, for this man Mordecai waxed greater and greater.

5 I udeii au lovit cu tăişul sabiei pe toţi duşmanii lor; i-au înjunghiat, i-au nimicit şi au făcut celor ce-i urau tot ce au vrut.

Thus the Jews smote all their enemies with the stroke of the sword and slaughter and destruction and did what they would unto those that hated them.

6 Î n citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni, printre care se numărau şi

And in Shushan, the palace, the Jews slew and destroyed five hundred men.

7 P arşandata, Dalfon, Aspata,

Then they also slew Parshandatha, Dalphon, Aspatha,

8 P orata, Adalia, Aridata,

Poratha, Adalia, Aridatha,

9 P armaşta, Arisai, Aridai şi Vaizata.

Parmashta, Arisai, Aridai, and Vajezatha,

10 I -au ucis şi pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, duşmanul iudeilor, dar nu s-au atins de averile lor.

the ten sons of Haman, the son of Hammedatha; the enemy of the Jews, they slew, but on the spoil they did not lay their hand.

11 Î n ziua aceea, numărul celor ucişi în citadela Susei a ajuns la cunoştinţa împăratului.

On the same day the number of those that were slain in Shushan, the palace, was brought before the king.

12 Î mpăratul i-a zis împărătesei Estera: – În citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte provincii? Dacă mai ai vreo dorinţă, ţi se va împlini. Dacă mai ai vreo cerere, ţi se va răspunde.

And the king said unto Esther, the queen, The Jews have slain and destroyed five hundred men in Shushan, the palace, and the ten sons of Haman; what have they done in the rest of the king’s provinces? Now what is thy petition, and it shall be granted thee? What is thy request further, and it shall be done?

13 – Dacă împăratul găseşte că este bine, a zis Estera, să se dea voie iudeilor din Susa să facă şi mâine după decretul de astăzi şi să-i spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.

Then said Esther, If it please the king, let it be granted to the Jews who are in Shushan to do tomorrow also according unto this day’s decree, and let Haman’s ten sons be hanged upon the gallows.

14 – Aşa să se facă, a răspuns împăratul, să se dea un decret la Susa prin care să li se dea voie iudeilor să-i spânzure pe cei zece fii ai lui Haman.

And the king commanded it to be so done; and it was given as law at Shushan; and they hanged Haman’s ten sons.

15 I udeii s-au strâns în Susa şi, în ziua a paisprezecea a lunii Adar, au ucis în Susa încă trei sute de oameni. De averile lor însă nu s-au atins.

And the Jews that were in Shushan gathered themselves together also on the fourteenth day of the month Adar and slew three hundred men at Shushan; but on the spoil they did not lay their hand.

16 R estul iudeilor din provinciile împăratului s-au strâns şi ei ca să-şi apere vieţile şi şi-au dobândit odihna, scăpând de duşmanii lor. Au ucis şaptezeci şi cinci de mii dintre cei ce îi urau, dar de averile lor nu s-au atins.

And the other Jews that were in the king’s provinces also gathered themselves together and stood for their lives and had rest from their enemies and slew of their foes seventy-five thousand, but they did not lay their hands on the spoil,

17 A şa s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar, iar în a paisprezecea zi s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie. Celebrarea Purimului

on the thirteenth day of the month Adar; and on the fourteenth day of the same they rested and made it a day of banquet and gladness.

18 I udeii din Susa s-au strâns şi în ziua a treisprezecea a lunii, şi în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.

But the Jews that were at Shushan assembled together on the thirteenth day thereof and on the fourteenth thereof; and on the fifteenth day of the same they rested and made it a day of banquet and gladness.

19 D e aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie şi de ospăţ, o zi de sărbătoare în care prietenii îşi trimit unii altora daruri.

Therefore, the Jews of the villages that dwelt in the unwalled towns made the fourteenth day of the month Adar a day of gladness and banquet and a good day and of sending portions one to another.

20 M ardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahaşveroş, celor de aproape şi celor de departe,

¶ And Mordecai wrote these things and sent letters unto all the Jews that were in all the provinces of King Ahasuerus, both near and far,

21 c a să-i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar şi ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni,

to establish this among them that they should keep the fourteenth day of the month Adar and the fifteenth day of the same, yearly,

22 c a zile în care iudeii au scăpat de duşmanii lor şi ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. I-a îndemnat să facă din ele zile de ospăţ şi de bucurie şi să trimită daruri de mâncare prietenilor şi daruri celor săraci.

as the days in which the Jews had rest from their enemies and the month which was turned unto them from sorrow to joy and from mourning into a good day, that they should make them days of banquet and joy and of sending portions one to another and gifts to the poor.

23 I udeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă şi au făcut întocmai cum le scrisese Mardoheu.

And the Jews accepting this began to do as Mordecai had written unto them.

24 C ăci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, duşmanul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorţul, pentru ca aceştia să fie zdrobiţi şi nimiciţi,

Because Haman, the son of Hammedatha, the Agagite, the enemy of the Jews, had devised against the Jews to destroy them and had cast Pur, that is, the lot, to consume them and to destroy them,

25 î nsă împăratul a prins de veste şi a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta l-a pus la cale împotriva iudeilor şi să fie spânzurat pe lemn atât el, cât şi fiii acestuia.

but when she came before the king, he commanded by letters that his wicked device, which he devised against the Jews, should return upon his own head and that he and his sons should be hanged on the gallows.

26 D e aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, din pricina tuturor celor scrise în acea scrisoare şi din pricina a ceea ce au văzut şi a ceea ce li s-a întâmplat,

Therefore, they called these days Purim after the name of Pur. Therefore, for all the words of this letter and of that which they had seen concerning this matter and which had come unto them,

27 i udeii au hotărât atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor, dar şi pentru toţi cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă.

the Jews ordained and took upon them and upon their seed and upon all such as joined themselves unto them, so as it should not fail, that they would keep these two days according to their writing and according to their appointed time each year,

28 Z ilele acestea trebuiau amintite şi sărbătorite în fiecare generaţie, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie şi în fiecare cetate. Zilele de Purim nu trebuiau să fie desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmaşii lor.

and that these days should be remembered and kept throughout every generation, every family, every province, and every city, and that these days of Purim should not fail from among the Jews nor the memorial of them perish from their seed.

29 Î mpărăteasa Estera, fiica lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire la Purim.

Then Esther, the queen, the daughter of Abihail, and Mordecai, the Jew, wrote with all authority, to confirm this second letter of Purim.

30 M ardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci şi şapte de provincii imperiale ale lui Ahaşveroş. Ele conţineau cuvinte de pace şi de încredere,

And he sent the letters unto all the Jews, to the hundred twenty-seven provinces of the kingdom of Ahasuerus, with words of peace and truth,

31 p entru a întări sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, aşa cum ceruse iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera şi totodată aşa cum ei înşişi îşi rânduiseră, pentru ei şi pentru urmaşii lor, reglementări cu privire la post şi la bocet.

to confirm these days of Purim in their times appointed, according as Mordecai, the Jew, and Esther, the queen, had enjoined them, and as they had decreed for themselves and for their seed, the words of the fastings and their cry.

32 P orunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocazia Purimului şi a fost scrisă într-o carte.

And the commandment of Esther confirmed these words of Purim, and it was written in the book.