1 Z iceam: „Voi veghea asupra căilor mele ca să nu păcătuiesc cu limba! Îmi voi pune frâu gurii, cât timp se va afla cel rău în prezenţa mea!“

¶ I said, I will take heed to my ways that I sin not with my tongue: I will keep my mouth with a bit while the wicked is against me.

2 A m rămas deci mut, în tăcere, nerostind nici măcar o vorbă bună; dar durerea mi-a fost răscolită.

I was dumb with silence; I held my peace, even from good; and my sorrow was stirred.

3 Î mi ardea inima în piept şi un foc îmi mistuia şoaptele! Atunci mi-a venit cuvânt pe limbă:

My heart was hot within me, while I was musing the fire burned; then I spoke with my tongue,

4 „ Doamne, descoperă-mi sfârşitul! Care este măsura zilelor mele? Fă-mă să ştiu cât sunt de trecător.

LORD, make me to know my end and the measure of my days, what it is that I may know how long I am to be of this world.

5 T u mi-ai dat zile cât un lat de palmă, iar lungimea vieţii mele este o nimica toată înaintea Ta. Într-adevăr omul este doar o suflare. “ Sela

Behold, thou hast made my days as a handbreadth, and my age is as nothing before thee; verily every man that lives is altogether vanity. Selah.

6 Î ntr-adevăr, omul călătoreşte ca umbra; el se agită degeaba, adunând comori pe care nu ştie cine le va moşteni.

Surely man walks in darkness; surely they are disquieted in vain; they heap up riches not knowing who shall gather them.

7 Ş i acum ce mai pot nădăjdui eu, Stăpâne? Nădejdea mea este în Tine!

¶ And now, Lord, what shall I wait for? My hope is in thee.

8 I zbăveşte-mă de toate nelegiuirile mele, nu mă lăsa de batjocura nebunului!

Deliver me from all my rebellions; do not make me the reproach of the foolish.

9 S tau totuşi mut şi nu-mi deschid gura, pentru că Tu ai îngăduit aceasta.

I was dumb, I opened not my mouth because thou didst it.

10 A bate-Ţi lovitura de la mine, căci sunt zdrobit de lovitura mâinii Tale!

Remove thy stroke away from me: I am consumed by the blow of thine hand.

11 P edepsind păcatul, tu disciplinezi pe fiecare şi îi prăpădeşti ca molia, ce are mai scump. Într-adevăr, omul este doar o suflare! Sela

When thou with chastening dost correct man for iniquity, thou makest his greatness to consume away like a moth; surely every man is vanity. Selah.

12 D oamne, ascultă-mi rugăciunea şi ia aminte la strigătul meu de ajutor! Nu rămâne surd la plânsetul meu, căci, faţă de Tine, sunt doar un pribeag, un peregrin ca toţi strămoşii mei!

Hear my prayer, O LORD, and give ear unto my cry; hold not thy peace at my tears: for I am a stranger with thee and a sojourner, as all my fathers were.

13 A bate-Ţi privirea de la mine, ca să mă pot bucura iarăşi, până nu mă duc şi nu voi mai fi!

O spare me, that I may recover strength before I go from here and be no more.