1 S unt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

¶ My soul is cut off in my life; therefore, I will leave my complaint upon myself; I will speak in the bitterness of my soul.

2 Î i voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

I will say unto God, Do not condemn me; cause me to understand why thou dost contend with me.

3 Î ţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

Is it good unto thee that thou should oppress, that thou should reject the work of thine hands and shine upon the counsel of the wicked?

4 A i Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

Hast thou eyes of flesh? Dost thou see as man sees?

5 S unt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

Are thy days as the days of man? Are thy years as man’s days,

6 c a să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

that thou dost enquire after my iniquity and search after my sin?

7 d eşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

Thou knowest that I am not wicked; and there is no one that can deliver out of thy hand.

8 M âinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

¶ Thine hands have formed me and fashioned me together round about; yet thou dost destroy me.

9 A du-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

Remember now that thou hast formed me as the clay; and wilt thou bring me into dust again?

10 N -ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

Hast thou not poured me out as milk and curdled me like cheese?

11 M -ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

Thou hast clothed me with skin and flesh and hast hedged me with bones and sinews.

12 M i-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

Thou hast granted me life and mercy, and thy visitation has kept my spirit.

13 I ată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

And these things thou hast hid in thine heart; I know that this is with thee.

14 c a, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

¶ If I sinned, wilt thou mark me and not cleanse me from my iniquity?

15 D acă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

If I am wicked, woe unto me; and if I am righteous, I will not lift up my head, being full of dishonour and of seeing my affliction.

16 D acă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

And thou dost increase. Thou dost hunt me as a fierce lion; turning and doing marvels in me.

17 A duci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

Thou dost renew thy plagues against me and increase thine indignation upon me, bringing up armies against me.

18 D e ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

Why then hast thou brought me forth out of the womb? Oh that I had given up the spirit and no eye had seen me!

19 A ş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

I should have been as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.

20 O are nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

Are not my days few? Cease then, and let me alone, that I may take comfort a little,

21 î nainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

before I go, to not return, to the land of darkness and of the shadow of death;

22 î n ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“

land of darkness, as darkness itself, and of the shadow of death, without any order, and where the light is as darkness.