1 D upă aceea, Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis: – Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece ca să ţină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“

¶ And afterward Moses and Aaron went in and told Pharaoh, Thus saith the LORD God of Israel, Let my people go that they may celebrate a feast unto me in the wilderness.

2 D ar Faraon a răspuns: – Cine este Domnul ca eu să-L iau în seamă şi să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul şi nu-l voi lăsa pe Israel să plece.

And Pharaoh said, Who is the LORD, that I should hearken to his voice to let Israel go? I do not know the LORD, neither will I let Israel go.

3 E i au continuat: – Însuşi Dumnezeul evreilor ni S-a arătat; te rugăm, lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă şi cu sabie.

¶ And they said, The God of the Hebrews has found us; therefore we shall go three days’ journey into the desert and sacrifice unto the LORD our God lest he encounter us with pestilence or with the sword.

4 D ar monarhul Egiptului le-a zis: – Moise şi Aaron, de ce abateţi poporul de la lucru? Întoarceţi-vă la treburile voastre!

Then the king of Egypt said unto them, Why do ye, Moses and Aaron, keep the people from their works? Go unto your burdens.

5 V edeţi, a mai zis Faraon, cât de numeros este acum acest popor în ţară, şi voi vreţi să-l opriţi de la lucru!

Pharaoh also said, Behold, the people of the land now are many, and ye make them cease from their burdens.

6 Î n aceeaşi zi, Faraon le-a poruncit vătafilor şi supraveghetorilor poporului:

And Pharaoh commanded the same day the taskmasters of the people and their officers, saying,

7 „ Să nu mai daţi poporului paie ca înainte, ca să facă cărămizi, ci să se ducă ei înşişi să şi le adune.

Ye shall no longer give the people firewood to make brick as until now; let them go and gather firewood for themselves.

8 T otuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi ca mai înainte şi să nu le micşoraţi norma, pentru că sunt leneşi. De aceea îşi permit să strige: «Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Dumnezeului nostru!»

And the tally of the bricks which they made before, ye shall lay upon them; ye shall not diminish any of it; for they are idle; therefore they cry, saying, Let us go and sacrifice to our God.

9 S ă li se dea mai mult de lucru, ca să aibă ce să muncească şi să nu mai ia în seamă tot felul de minciuni.“

Let more work be laid upon them that they may occupy themselves with it; and let them not regard words of deception.

10 V ătafii şi supraveghetorii poporului s-au dus şi au anunţat poporul: „Aşa vorbeşte Faraon: «Nu vă mai dau paie;

¶ And the taskmasters of the people went out, and their officers, and they spoke to the people, saying, Thus saith Pharaoh, I will not give you firewood.

11 m ergeţi şi adunaţi-vă paie de oriunde găsiţi, însă să ştiţi că norma voastră nu va fi micşorată.»“

Go ye, gather firewood where ye can find it; yet none of your work shall be diminished.

12 P oporul s-a răspândit prin toată ţara Egiptului ca să adune mirişte în loc de paie.

So the people were scattered abroad throughout all the land of Egypt to gather brush for firewood.

13 V ătafii îi grăbeau, zicându-le: „Terminaţi-vă lucrul, norma zilnică, ca şi atunci când vi se dădeau paie.“

And the taskmasters hasted them, saying, Fulfil your works, your daily quotas, as when there was firewood.

14 S upraveghetorii israeliţilor, care fuseseră puşi peste ei de către vătafii lui Faraon, erau bătuţi şi întrebaţi: „De ce n-aţi terminat ieri şi astăzi numărul de cărămizi pe care-l făceaţi înainte?“

And the officers of the sons of Israel, whom Pharaoh’s taskmasters had set over them, were beaten, and they demanded, Why have ye not fulfilled your quotas in making brick both yesterday and today, as until now?

15 A tunci supraveghetorii israeliţilor au venit la Faraon şi i-au zis: – De ce te porţi aşa cu sclavii tăi?

¶ Then the officers of the sons of Israel came and cried unto Pharaoh, saying, Why doest thou deal thus with thy slaves?

16 N u li se mai dau paie sclavilor tăi, şi totuşi li se cere aceeaşi normă de cărămizi! Ia aminte cum sunt bătuţi sclavii tăi! Greşeala este a poporului tău!

There is no firewood given unto thy slaves, yet they say to us, Make brick. Behold, thy slaves are beaten; and thy people sin.

17 F araon le-a răspuns: – Leneşilor! Asta sunteţi, nişte leneşi! De aceea ziceţi: „Lasă-ne să plecăm ca să aducem jertfe Domnului. “

And he replied, Ye are idle, ye are idle, therefore ye say, Let us go and sacrifice unto the LORD.

18 Î ntoarceţi-vă la lucru, pentru că va trebui să faceţi aceeaşi normă de cărămizi, fără să mai primiţi paie.

Go therefore now and work, for no firewood shall be given you, yet ye shall deliver the tally of bricks.

19 S upraveghetorii israeliţilor şi-au dat seama că sunt în necaz când li s-a spus că nu li se va micşora numărul zilnic de cărămizi.

Then the officers of the sons of Israel saw that they were afflicted after it was said, Ye shall not diminish any from the bricks of your daily quota.

20 C ând au ieşit de la Faraon, s-au întâlnit cu Moise şi cu Aaron care îi aşteptau.

And they met Moses and Aaron, who stood in the way, as they came forth from Pharaoh;

21 E i le-au zis: „ Domnul să se uite la voi şi să vă judece! Voi ne-aţi făcut urâţi înaintea lui Faraon şi a vătafilor săi şi le-aţi pus sabia în mână ca să ne ucidă.“

and they said unto them, The LORD look upon you and judge because ye have made our savour to be a stench before Pharaoh and his slaves, putting a sword in their hands to slay us.

22 A tunci Moise s-a întors către Domnul şi L-a întrebat: – Stăpâne, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis?

Then Moses returned unto the LORD and said, Lord, why hast thou so afflicted this people? Why is it that thou hast sent me?

23 D e când am venit şi i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-Ţi eliberezi poporul.

For since I came to Pharaoh to speak in thy name, he has afflicted this people; neither hast thou delivered thy people at all.