1 D ar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

¶ But now those that are younger than I have me in derision, whose fathers I would have disdained to have set with the dogs of my flock.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

For, unto what might the strength of their hands profit me, in whom time was lost?

3 E puizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

For want and famine they walked alone; fleeing into solitude, to the dark place, desolate and waste.

4 s mulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

Who cut up mallows among the bushes and juniper roots for their food.

5 E rau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

They were driven forth from among men (they cried after them as after a thief).

6 E i locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

They dwelt in the clifts of the valleys, in caves of the earth, and in the rocks.

7 U rlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

Among the bushes they brayed; under the nettles they were gathered together.

8 F ii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

They were sons of fools and men without names; they were lower than the earth.

9 D ar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

And now I am their song, and I am their byword.

10 M ă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

They abhor me, they distance themselves from me, and do not spare to spit in my face.

11 P entru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

Because God has loosed my cord and afflicted me, they have also gone out of control before my face.

12 L a dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

Upon my right hand rise the youth; they push away my feet, and they raise up against me the ways of their destruction.

13 Î mi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

They cast down my path, they took advantage of my calamity, against them there was no helper.

14 A jung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

They came in as through a wide breach; they were stirred up because of my calamity.

15 S paimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

¶ They have loosed terrors upon me; they fought my will as the wind and my saving health as a cloud that passes.

16 S ufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

And now my soul is poured out upon me; the days of affliction have taken hold upon me.

17 N oaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

My bones pierce me in the night, and my sinews take no rest.

18 C u o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

By the great force of my disease my garment is changed; it binds me about as the collar of my coat.

19 E l m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

He has cast me into the mire, and I have become like dust and ashes.

20 S trig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

I cry unto thee, and thou dost not hear me; I present myself, and thou regardest me not.

21 A i devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

Thou art become cruel to me; with the strength of thy hand thou dost hate me.

22 m ă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

Thou didst lift me up and cause me to ride upon the wind, and didst dissolve my being.

23 Ş tiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

For I know that thou dost conduct me unto death and to the house appointed for all living.

24 N imeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

But he will not stretch out his hand against the grave; do those who are buried cry out when he destroys them?

25 N -am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

Did I not weep for the one that was in trouble? Was not my soul grieved for the needy?

26 D ar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

When I expected good, then evil came unto me; and when I waited for light, there came darkness.

27 M ăruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

My bowels boil and do not rest; the days of affliction came upon me.

28 U mblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

I went about darkened, but not by the sun; I stood up and cried out in the congregation.

29 A m ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

I have become a brother to dragons and a companion to owls.

30 P ielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

My skin is black upon me, and my bones are burned with heat.

31 L ira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.

My harp is turned to mourning, and my organ into the voice of those that weep.