1 D ar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

Mas agora zombam de mim os de menos idade do que eu, cujos pais teria eu desdenhado de pôr com os cães do meu rebanho.

2 D ar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

Pois de que me serviria a força das suas mãos, homens nos quais já pereceu o vigor?

3 E puizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

De míngua e fome emagrecem; andam roendo pelo deserto, lugar de ruínas e desolação.

4 s mulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

Apanham malvas junto aos arbustos, e o seu mantimento são as raízes dos zimbros.

5 E rau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

São expulsos do meio dos homens, que gritam atrás deles, como atrás de um ladrão.

6 E i locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

Têm que habitar nos desfiladeiros sombrios, nas cavernas da terra e dos penhascos.

7 U rlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

Bramam entre os arbustos, ajuntam-se debaixo das urtigas.

8 F ii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

São filhos de insensatos, filhos de gente sem nome; da terra foram enxotados.

9 D ar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

Mas agora vim a ser a sua canção, e lhes sirvo de provérbio.

10 M ă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

Eles me abominam, afastam-se de mim, e no meu rosto não se privam de cuspir.

11 P entru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

Porquanto Deus desatou a minha corda e me humilhou, eles sacudiram de si o freio perante o meu rosto.

12 L a dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

ë direita levanta-se gente vil; empurram os meus pés, e contra mim erigem os seus caminhos de destruição.

13 Î mi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

Estragam a minha vereda, promovem a minha calamidade; não há quem os detenha.

14 A jung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

Vêm como por uma grande brecha, por entre as ruínas se precipitam.

15 S paimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

Sobrevieram-me pavores; é perseguida a minha honra como pelo vento; e como nuvem passou a minha felicidade.

16 S ufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

E agora dentro de mim se derrama a minha alma; os dias da aflição se apoderaram de mim.

17 N oaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

De noite me são traspassados os ossos, e o mal que me corrói não descansa.

18 C u o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

Pela violência do mal está desfigurada a minha veste; como a gola da minha túnica, me aperta.

19 E l m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

Ele me lançou na lama, e fiquei semelhante ao pó e ã cinza.

20 S trig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

Clamo a ti, e não me respondes; ponho-me em pé, e não atentas para mim.

21 A i devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

Tornas-te cruel para comigo; com a força da tua mão me persegues.

22 m ă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

Levantas-me sobre o vento, fazes-me cavalgar sobre ele, e dissolves-me na tempestade.

23 Ş tiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

Pois eu sei que me levarás ã morte, e ã casa do ajuntamento destinada a todos os viventes.

24 N imeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

Contudo não estende a mão quem está a cair? ou não clama por socorro na sua calamidade?

25 N -am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

Não chorava eu sobre aquele que estava aflito? ou não se angustiava a minha alma pelo necessitado?

26 D ar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

Todavia aguardando eu o bem, eis que me veio o mal, e esperando eu a luz, veio a escuridão.

27 M ăruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

As minhas entranhas fervem e não descansam; os dias da aflição me surpreenderam.

28 U mblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

Denegrido ando, mas não do sol; levanto-me na congregação, e clamo por socorro.

29 A m ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

Tornei-me irmão dos chacais, e companheiro dos avestruzes.

30 P ielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

A minha pele enegrece e se me cai, e os meus ossos estão queimados do calor.

31 L ira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.

Pelo que se tornou em pranto a minha harpa, e a minha flauta em voz dos que choram.