1 „ Am zis atunci inimii mele: «Voi încerca veselia, să văd dacă este bună!» Dar iată că şi aceasta este deşertăciune!

Disse eu a mim mesmo: Ora vem, eu te provarei com a alegria; portanto goza o prazer; mas eis que também isso era vaidade.

2 A m zis despre râs: «Este o nebunie!», iar despre veselie – «Ce folos are?»

Do riso disse: Está doido; e da alegria: De que serve estar.

3 A m hotărât în inima mea să-mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înţelepciune – şi să îmbrăţişez astfel nebunia, până voi înţelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puţinele zile ale vieţii lor.

Busquei no meu coração como estimular com vinho a minha carne, sem deixar de me guiar pela sabedoria, e como me apoderar da estultícia, até ver o que era bom que os filhos dos homens fizessem debaixo do céu, durante o número dos dias de sua vida.

4 M i-am lărgit lucrările: mi-am construit case şi mi-am sădit vii,

Fiz para mim obras magníficas: edifiquei casas, plantei vinhas;

5 m i-am amenajat grădini şi parcuri şi am plantat în ele pomi cu tot felul de roade.

fiz hortas e jardins, e plantei neles árvores frutíferas de todas as espécies.

6 M i-am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulţimea pomilor ce au răsărit.

Fiz tanques de águas, para deles regar o bosque em que reverdeciam as árvores.

7 M i-am cumpărat sclavi şi sclave şi am avut sclavi născuţi în casă; am avut turme – vite şi oi – am avut mai multe dobitoace decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine la Ierusalim.

Comprei servos e servas, e tive servos nascidos em casa; também tive grandes possessões de gados e de rebanhos, mais do que todos os que houve antes de mim em Jerusalém.

8 M i-am strâns argint şi aur, bogăţii împărăteşti şi provincii; mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi mi-am luat ceea ce le place cel mai mult bărbaţilor, şi anume una sau mai multe femei.

Ajuntei também para mim prata e ouro, e tesouros dos reis e das províncias; provi-me de cantores e cantoras, e das delícias dos filhos dos homens, concubinas em grande número.

9 M -am îmbogăţit şi am sporit în avuţie mai mult decât predecesorii mei de la Ierusalim şi, cu toate acestea, mi-am păstrat şi înţelepciunea.

Assim me engrandeci, e me tornei mais rico do que todos os que houve antes de mim em Jerusalém; perseverou também comigo a minha sabedoria.

10 N u am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii şi nu mi-am oprit inima de la nici o bucurie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea şi aceasta mi-a fost partea din toată truda mea.

E tudo quanto desejaram os meus olhos não lho neguei, nem privei o meu coração de alegria alguma; pois o meu coração se alegrou por todo o meu trabalho, e isso foi o meu proveito de todo o meu trabalho.

11 A poi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele şi la toată truda cu care le făcusem, am înţeles că totul este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu există nici un câştig sub soare. Deşertăciunea înţelepciunii şi a prostiei

Então olhei eu para todas as obras que as minhas mãos haviam feito, como também para o trabalho que eu aplicara em fazê-las; e eis que tudo era vaidade e desejo vão, e proveito nenhum havia debaixo do sol.

12 A m cântărit apoi înţelepciunea, nebunia şi prostia. Ce poate să facă urmaşul împăratului decât tot ceea ce s-a făcut şi mai înainte?

Virei-me para contemplar a sabedoria, e a loucura, e a estultícia; pois que fará o homem que seguir ao rei? O mesmo que já se fez!

13 A m înţeles că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât prostia, cu cât lumina este mai de folos decât întunericul.

Então vi eu que a sabedoria é mais excelente do que a estultícia, quanto a luz é mais excelente do que as trevas.

14 Î nţeleptul ştie să-şi folosească ochii, dar prostul umblă în întuneric. Am înţeles însă că pe amândoi îi paşte aceeaşi soartă.

Os olhos do sábio estão na sua cabeça, mas o louco anda em trevas; contudo percebi que a mesma coisa lhes sucede a ambos.

15 A tunci mi-am zis în sinea mea: «Dacă şi pe mine mă paşte soarta prostului, atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?» Şi am continuat în inima mea: «Şi aceasta este o deşertăciune!»

Pelo que eu disse no meu coração: Como acontece ao estulto, assim me sucederá a mim; por que então busquei eu mais a sabedoria; Então respondi a mim mesmo que também isso era vaidade.

16 C ăci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a prostului; în zilele următoare deja totul este dat uitării; la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.

Pois do sábio, bem como do estulto, a memória não durará para sempre; porquanto de tudo, nos dias futuros, total esquecimento haverá. E como morre o sábio, assim morre o estulto!

17 A m ajuns astfel să urăsc viaţa, pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare, căci totul este deşertăciune şi goană după vânt! Deşertăciunea ostenelii

Pelo que aborreci a vida, porque a obra que se faz debaixo do sol me era penosa; sim, tudo é vaidade e desejo vão.

18 M i-am urât toată osteneala pe care eu însumi am depus-o sub soare şi pe care o las omului care vine după mine.

Também eu aborreci todo o meu trabalho em que me afadigara debaixo do sol, visto que tenho de deixá-lo ao homem que virá depois de mim.

19 C ine ştie dacă va fi înţelept? Poate că un prost va lua în stăpânire toată osteneala pe care am depus-o şi am administrat-o cu înţelepciune sub soare... Şi aceasta este deşertăciune!

E quem sabe se será sábio ou estulto? Contudo, ele se assenhoreará de todo o meu trabalho em que me afadiguei, e em que me houve sabiamente debaixo do sol; também isso é vaidade.

20 M -am frământat până când inima mea a ajuns la disperare, din pricina ostenelii mele pe care am depus-o sub soare,

Pelo que eu me volvi e entreguei o meu coração ao desespero no tocante a todo o trabalho em que me afadigara debaixo do sol.

21 c ăci unii oameni lucrează cu înţelepciune, cu pricepere şi cu îndemânare ca apoi să îşi lase partea lor unui om care nu s-a trudit. Dar şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău!

Porque há homem cujo trabalho é feito com sabedoria, e ciência, e destreza; contudo, deixará o fruto do seu labor para ser porção de quem não trabalhou nele; também isso é vaidade e um grande mal.

22 C ăci ce folos are omul din toată munca lui şi din toată osteneala pe care sufletul său a depus-o sub soare?

Pois, que alcança o homem com todo o seu trabalho e com a fadiga em que ele anda trabalhando debaixo do sol?

23 Î n toate zilele lui are parte numai de necazuri, iar îndeletnicirea sa zilnică este doar mâhnirea. Nici chiar noaptea nu i se odihneşte sufletul! Şi aceasta este o deşertăciune!

Porque todos os seus dias são dores, e o seu trabalho é vexação; nem de noite o seu coração descansa. Também isso é vaidade.

24 N u există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea şi să-şi sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înţeles că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu,

Não há nada melhor para o homem do que comer e beber, e fazer que a sua alma goze do bem do seu trabalho. Vi que também isso vem da mão de Deus.

25 c ăci cine poate mânca şi cine se poate bucura fără El?

Pois quem pode comer, ou quem pode gozar. melhor do que eu?

26 Î ntr-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înţelepciune, pricepere şi bucurie, dar celui păcătos îi dă slujba să adune şi să strângă, pentru ca apoi să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!“

Porque ao homem que lhe agrada, Deus dá sabedoria, e conhecimento, e alegria; mas ao pecador dá trabalho, para que ele ajunte e amontoe, a fim de dá-lo