1 F iul meu, fii atent la înţelepciunea mea, ascultă bine cuvintele mele înţelepte,

Filho meu, atende ã minha sabedoria; inclinão teu ouvido ã minha prudência;

2 c a să-ţi păstrezi chibzuinţa şi buzele tale să păzească cunoştinţa!

para que observes a discrição, e os teus lábios guardem o conhecimento.

3 B uzele femeii adultere picură miere, şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

Porque os lábios da mulher licenciosa destilam mel, e a sua boca e mais macia do que o azeite;

4 d ar la urmă sunt mai amare decât pelinul, mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.

mas o seu fim é amargoso como o absinto, agudo como a espada de dois gumes.

5 P icioarele ei coboară la moarte şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.

Os seus pés descem ã morte; os seus passos seguem no caminho do Seol.

6 E a nu dă atenţie căii care duce la viaţă; căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.

Ela não pondera a vereda da vida; incertos são os seus caminhos, e ela o ignora.

7 A cum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.

Agora, pois, filhos, dai-me ouvidos, e não vos desvieis das palavras da minha boca.

8 F iule, păstrează-ţi calea departe de a ei, nu te apropia de uşa locuinţei ei,

Afasta para longe dela o teu caminho, e não te aproximes da porta da sua casa;

9 p entru ca să nu-ţi dai cinstea altora şi anii tăi unui om nemilos,

para que não dês a outros a tua honra, nem os teus anos a cruéis;

10 p entru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,

para que não se fartem os estranhos dos teus bens, e não entrem os teus trabalhos na casa do estrangeiro,

11 i ar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu când carnea şi trupul ţi se vor istovi.

e gemas no teu fim, quando se consumirem a tua carne e o teu corpo,

12 A tunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!

e digas: Como detestei a disciplina! e desprezou o meu coração a repreensão!

13 C um am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!

e não escutei a voz dos que me ensinavam, nem aos que me instruíam inclinei o meu ouvido!

14 E ra cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării şi comunităţii.“

Quase cheguei ã ruína completa, no meio da congregação e da assembléia.

15 B ea apă din puţul tău şi din propriul tău izvor!

Bebe a água da tua própria cisterna, e das correntes do teu poço.

16 D e ce să se reverse izvoarele tale pe străzi şi râurile tale în locuri publice?

Derramar-se-iam as tuas fontes para fora, e pelas ruas os ribeiros de águas?

17 L asă-le să fie doar ale tale şi nu le împărţi cu străinii.

Sejam para ti só, e não para os estranhos juntamente contigo.

18 F ie binecuvântată fântâna ta şi bucură-te de soţia tinereţii tale –

Seja bendito o teu manancial; e regozija-te na mulher da tua mocidade.

19 c erboaică iubită, căprioară plăcută! Fii îmbătat tot timpul de sânii ei, fii întotdeauna captivat de dragostea ei.

Como corça amorosa, e graciosa cabra montesa saciem-te os seus seios em todo o tempo; e pelo seu amor sê encantado perpetuamente.

20 F iul meu, pentru ce să fii atras de o străină? De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?

E por que, filho meu, andarias atraído pela mulher licenciosa, e abraÇarias o seio da adúltera?

21 C ăci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului şi El cântăreşte toate cărările lui.

Porque os caminhos do homem estão diante dos olhos do Senhor, o qual observa todas as suas veredas.

22 C el rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui şi va fi legat cu funiile păcatului lui.

Quanto ao ímpio, as suas próprias iniqüidades o prenderão, e pelas cordas do seu pecado será detido.

23 E l va muri din lipsă de disciplinare şi va rătăci din prea multa lui prostie.

Ele morre pela falta de disciplina; e pelo excesso da sua loucura anda errado.