1 A du-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-te şi vezi ruşinea noastră!

Lembra-te, Senhor, do que nos tem sucedido; considera, e olha para o nosso opróbrio.

2 M oştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi, iar casele noastre – la străini.

A nossa herdade passou a estranhos, e as nossas casas a forasteiros.

3 A m ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca nişte văduve.

çrfãos somos sem pai, nossas mães são como viuvas.

4 A pa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

A nossa água por dinheiro a bebemos, por preço vem a nossa lenha.

5 P rigonitorii noştri sunt pe urmele noastre. Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.

Os nossos perseguidores estão sobre os nossos pescoços; estamos cansados, e não temos descanso.

6 N e-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.

Aos egípcios e aos assírios estendemos as mãos, para nos fartarmos de pão.

7 P ărinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa lor.

Nossos pais pecaram, e já não existem; e nós levamos as suas iniqüidades.

8 S clavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

Escravos dominam sobre nós; ninguém há que nos arranque da sua mão.

9 N e câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza sabiei din pustie.

Com perigo de nossas vidas obtemos o nosso pão, por causa da espada do deserto.

10 N e arde pielea ca un cuptor de febra pricinuită de foame.

Nossa pele está abraseada como um forno, por causa do ardor da fome.

11 A u necinstit pe femei în Sion, pe fecioare – în cetăţile lui Iuda.

Forçaram as mulheres em Sião, as virgens nas cidades de Judá.

12 P rinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.

Príncipes foram enforcados pelas mãos deles; as faces dos anciãos não foram respeitadas.

13 T inerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

Mancebos levaram a mó; meninos tropeçaram sob fardos de lenha.

14 B ătrânii nu mai vin la poarta cetăţii, iar tinerii au încetat să mai cânte.

Os velhos já não se assentam nas portas, os mancebos já não cantam.

15 S -a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.

Cessou o gozo de nosso coração; converteu-se em lamentação a nossa dança.

16 A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!

Caiu a coroa da nossa cabeça; ai de nós. porque pecamos.

17 I ată de ce ne leşină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:

Portanto desmaiou o nosso coração; por isso se escureceram os nossos olhos.

18 m untele Sion a ajuns pustiit şi pe el se plimbă şacalii.

Pelo monte de Sião, que está assolado, andam os chacais.

19 D oamne, Tu împărăţeşti veşnic. Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie.

Tu, Senhor, permaneces eternamente; e o teu trono subsiste de geração em geração.

20 D e ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne părăseşti pentru mult timp?

Por que te esquecerias de nós para sempre, por que nos desampararias por tanto tempo?

21 Î ntoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăşi zile ca cele din trecut!

Converte-nos a ti, Senhor, e seremos convertidos; renova os nossos dias como dantes;

22 S ă ne fi respins Tu oare de tot şi să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!

se é que não nos tens de todo rejeitado, se é que não estás sobremaneira irado contra nos.