1 A du-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

Lembra-te, Senhor, do que nos tem sucedido; considera, e olha para o nosso opróbrio.

2 M oştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

A nossa herdade passou a estranhos, e as nossas casas a forasteiros.

3 A m rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

çrfãos somos sem pai, nossas mães são como viuvas.

4 A pa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

A nossa água por dinheiro a bebemos, por preço vem a nossa lenha.

5 P rigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

Os nossos perseguidores estão sobre os nossos pescoços; estamos cansados, e não temos descanso.

6 A m întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

Aos egípcios e aos assírios estendemos as mãos, para nos fartarmos de pão.

7 P ărinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

Nossos pais pecaram, e já não existem; e nós levamos as suas iniqüidades.

8 R obii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

Escravos dominam sobre nós; ninguém há que nos arranque da sua mão.

9 N e căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

Com perigo de nossas vidas obtemos o nosso pão, por causa da espada do deserto.

10 N e arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

Nossa pele está abraseada como um forno, por causa do ardor da fome.

11 A u necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

Forçaram as mulheres em Sião, as virgens nas cidades de Judá.

12 M ai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

Príncipes foram enforcados pelas mãos deles; as faces dos anciãos não foram respeitadas.

13 T inerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

Mancebos levaram a mó; meninos tropeçaram sob fardos de lenha.

14 B ătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

Os velhos já não se assentam nas portas, os mancebos já não cantam.

15 S 'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

Cessou o gozo de nosso coração; converteu-se em lamentação a nossa dança.

16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

Caiu a coroa da nossa cabeça; ai de nós. porque pecamos.

17 D acă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

Portanto desmaiou o nosso coração; por isso se escureceram os nossos olhos.

18 e ste din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

Pelo monte de Sião, que está assolado, andam os chacais.

19 D ar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

Tu, Senhor, permaneces eternamente; e o teu trono subsiste de geração em geração.

20 P entruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

Por que te esquecerias de nós para sempre, por que nos desampararias por tanto tempo?

21 Î ntoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

Converte-nos a ti, Senhor, e seremos convertidos; renova os nossos dias como dantes;

22 S ă ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult

se é que não nos tens de todo rejeitado, se é que não estás sobremaneira irado contra nos.