1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,, Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!

Ó pastor de Israel, dá ouvidos; tu, que guias a José como a um rebanho, que estás entronizado sobre os querubins, resplandece.

2 T rezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!

Perante Efraim, Benjamim e Manassés, desperta o teu poder, e vem salvar-nos.

3 R idică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Reabilita-nos, ó Deus; faze resplandecer o teu rosto, para que sejamos salvos.

4 D oamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

Ó Senhor Deus dos exércitos, até quando te indignarás contra a oração do teu povo?

5 Î i hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.

Tu os alimentaste com pão de lágrimas, e lhes deste a beber lágrimas em abundância.

6 N e faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.

Tu nos fazes objeto de escárnio entre os nossos vizinhos; e os nossos inimigos zombam de nós entre si.

7 R idică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Reabilita-nos, ó Deus dos exércitos; faze resplandecer o teu rosto, para que sejamos salvos.

8 T u ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.

Trouxeste do Egito uma videira; lançaste fora as nações, e a plantaste.

9 A i făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

Preparaste-lhe lugar; e ela deitou profundas raízes, e encheu a terra.

10 M unţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

Os montes cobriram-se com a sua sombra, e os cedros de Deus com os seus ramos.

11 Î şi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.

Ela estendeu a sua ramagem até o mar, e os seus rebentos até o Rio.

12 P entruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?

Por que lhe derrubaste as cercas, de modo que a vindimam todos os que passam pelo caminho?

13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.

O javali da selva a devasta, e as feras do campo alimentam-se dela.

14 D umnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!

Ó Deus dos exércitos, volta-te, nós te rogamos; atende do céu, e vê, e visita esta videira,

15 O croteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...

a videira que a tua destra plantou, e o sarmento que fortificaste para ti.

16 E a este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

Está queimada pelo fogo, está cortada; eles perecem pela repreensão do teu rosto.

17 M îna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

Seja a tua mão sobre o varão da tua destra, sobre o filho do homem que fortificaste para ti.

18 Ş i atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.

E não nos afastaremos de ti; vivifica-nos, e nós invocaremos o teu nome.

19 D oamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Reabilita-nos, Senhor Deus dos exércitos; faze resplandecer o teu rosto, para que sejamos salvos.