1 M i se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormîntul.

O meu espírito está quebrantado, os meus dias se extinguem, a sepultura me está preparada!

2 S înt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.

Deveras estou cercado de zombadores, e os meus olhos contemplam a sua provocação!

3 P une-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

Dá-me, peço-te, um penhor, e sê o meu fiador para contigo; quem mais há que me dê a mão?

4 C ăci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu -i vei lăsa să biruie.

Porque aos seus corações encobriste o entendimento, pelo que não os exaltarás.

5 C ine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.

Quem entrega os seus amigos como presa, os olhos de seus filhos desfalecerão.

6 M 'a făcut de basmul oamenilor, şi ca unul pe care -l scuipi în faţă!

Mas a mim me pôs por motejo dos povos; tornei-me como aquele em cujo rosto se cospe.

7 O chiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sînt ca o umbră.

De mágoa se escureceram os meus olhos, e todos os meus membros são como a sombra.

8 O amenii fără prihană sînt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

Os retos pasmam disso, e o inocente se levanta contra o ímpio.

9 C el fără prihană rămîne totuş tare pe calea lui, cel cu mînile curate se întăreşte tot mai mult.

Contudo o justo prossegue no seu caminho e o que tem mãos puras vai crescendo em força.

10 D ar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăş cu cuvîntările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.

Mas tornai vós todos, e vinde, e sábio nenhum acharei entre vós.

11 C e! mi s'au dus zilele, mi s'au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atîta iubire în inima mea...

Os meus dias passaram, malograram-se os meus propósitos, as aspirações do meu coração.

12 Ş i ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, cînd întunerecul a şi venit!

Trocam a noite em dia; dizem que a luz está perto das trevas. el,

13 C înd Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, cînd în întunerec îmi voi înălţa culcuşul;

Se eu olhar o Seol como a minha casa, se nas trevas estender a minha cama,

14 c înd strig gropii:, Tu eşti tatăl meu!` Şi viermilor:, Voi sînteţi mama şi sora mea!`

se eu clamar ã cova: Tu és meu pai; e aos vermes: Vós sois minha mãe e minha irmã;

15 U nde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?

onde está então a minha esperança? Sim, a minha esperança, quem a poderá ver?

16 E a se va pogorî cu mine la porţile locuinţei morţilor, cînd vom merge împreună. să ne odihnim în ţărînă.``

Acaso descerá comigo até os ferrolhos do Seol? Descansaremos juntos no pó?