1 ( Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.

Deus está na assembléia divina; julga no meio dos deuses:

2 - ,, Pînă cînd veţi judeca strîmb, şi veţi căuta la faţa celor răi? -

Até quando julgareis injustamente, e tereis respeito

3 F aceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,

Fazei justiça ao pobre e ao órfão; procedei retamente com o aflito e o desamparado.

4 S căpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi -i din mîna celor răi.``

Livrai o pobre e o necessitado, livrai-os das mãos dos ímpios.

5 D ar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep'nimic, ci umblă în întunerec; de aceea se clatină toate temeliile pămîntului.

Eles nada sabem, nem entendem; andam vagueando

6 E u am zis:,, Sînteţi dumnezei, toţi sînteţi fii ai Celui Prea Înalt.``

Eu disse: Vós sois deuses, e filhos do Altíssimo, todos vós.

7 Î nsă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.`` -

Todavia, como homens, haveis de morrer e, como qualquer dos príncipes, haveis de cair.

8 S coală-Te, Dumnezeule, şi judecă pămîntul! Căci toate neamurile sînt ale Tale.

Levanta-te, ó Deus, julga a terra; pois a ti pertencem todas as nações.