1 ( Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,, Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!

Oh Pastor de Israel, escucha; Tú que pastoreas como a ovejas a José, Que estás entre querubines, resplandece.

2 T rezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!

Despierta tu poder delante de Efraín, de Benjamín y de Manasés, Y ven a salvarnos.

3 R idică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Oh Dios, restáuranos; Haz resplandecer tu rostro, y seremos salvos.

4 D oamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?

Jehová, Dios de los ejércitos, ¿Hasta cuándo mostrarás tu indignación contra la oración de tu pueblo?

5 Î i hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.

Les diste a comer pan de lágrimas, Y a beber lágrimas en gran abundancia.

6 N e faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.

Nos pusiste por escarnio a nuestros vecinos, Y nuestros enemigos se burlan entre sí.

7 R idică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Oh Dios de los ejércitos, restáuranos; Haz resplandecer tu rostro, y seremos salvos.

8 T u ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.

Hiciste venir una vid de Egipto; Echaste las naciones, y la plantaste.

9 A i făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.

Limpiaste sitio delante de ella, E hiciste arraigar sus raíces, y llenó la tierra.

10 M unţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.

Los montes fueron cubiertos de su sombra, Y con sus sarmientos los cedros de Dios.

11 Î şi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.

Extendió sus vástagos hasta el mar, Y hasta el río sus renuevos.

12 P entruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?

¿Por qué aportillaste sus vallados, Y la vendimian todos los que pasan por el camino?

13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.

La destroza el puerco montés, Y la bestia del campo la devora.

14 D umnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!

Oh Dios de los ejércitos, vuelve ahora; Mira desde el cielo, y considera, y visita esta viña,

15 O croteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...

La planta que plantó tu diestra, Y el renuevo que para ti afirmaste.

16 E a este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!

Quemada a fuego está, asolada; Perezcan por la reprensión de tu rostro.

17 M îna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!

Sea tu mano sobre el varón de tu diestra, Sobre el hijo de hombre que para ti afirmaste.

18 Ş i atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.

Así no nos apartaremos de ti; Vida nos darás, e invocaremos tu nombre.

19 D oamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!

Oh Jehová, Dios de los ejércitos, restáuranos! Haz resplandecer tu rostro, y seremos salvos.