1 D umnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Eşti atât de departe de izbăvirea mea şi de cuvintele strigătului meu!

Deus meu, Deus meu, por que me desamparaste? por que estás afastado de me auxiliar, e das palavras do meu bramido?

2 D umnezeul meu, strig ziua, dar nu-mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.

Deus meu, eu clamo de dia, porém tu não me ouves; também de noite, mas não acho sossego.

3 D ar Tu eşti sfânt, eşti întronat în mijlocul laudelor lui Israel.

Contudo tu és santo, entronizado sobre os louvores de Israel.

4 Î n Tine au nădăjduit strămoşii noştri; ei au nădăjduit, iar Tu i-ai izbăvit;

Em ti confiaram nossos pais; confiaram, e tu os livraste.

5 a u strigat către Tine şi au fost scăpaţi; au nădăjduit în Tine şi nu au fost daţi de ruşine.

A ti clamaram, e foram salvos; em ti confiaram, e não foram confundidos.

6 D ar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de râsul oamenilor şi dispreţuit de popor.

Mas eu sou verme, e não homem; opróbrio dos homens e desprezado do povo.

7 C ei ce mă văd îşi bat joc de mine, rânjesc şi clatină din cap.

Todos os que me vêem zombam de mim, arreganham os beiços e meneiam a cabeça, dizendo:

8 „ S-a încrezut în Domnul! Să-l scape El! Să-l izbăvească, căci doar Îşi găseşte plăcerea în el!“

Confiou no Senhor; que ele o livre; que ele o salve, pois que nele tem prazer.

9 Ş i totuşi Tu m-ai scos din pântecele mamei mele şi mi-ai dat ocrotire la pieptul ei.

Mas tu és o que me tiraste da madre; o que me preservaste, estando eu ainda aos seios de minha mãe.

10 S ub privirea Ta am fost scos din pântece; încă din pântecele maicii mele, Tu eşti Dumnezeul meu.

Nos teus braços fui lançado desde a madre; tu és o meu Deus desde o ventre de minha mãe.

11 N u Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape şi nu am nici un ajutor!

Não te alongues de mim, pois a angústia está perto, e não há quem acuda.

12 M ă încercuiesc mulţi tauri, nişte tauri puternici din Başan mă înconjoară.

Muitos touros me cercam; fortes touros de Basã me rodeiam.

13 Î şi deschid gura împotriva mea ca leul care sfâşie şi răcneşte.

Abrem contra mim sua boca, como um leão que despedaça e que ruge.

14 S unt turnat ca apa şi toate oasele mi se despart. Ca ceara mi se topeşte inima înăuntrul meu.

Como água me derramei, e todos os meus ossos se desconjuntaram; o meu coração é como cera, derreteu-se no meio das minhas entranhas.

15 M i se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipeşte de cerul gurii: m-ai adus în ţărâna morţii.

A minha força secou-se como um caco e a língua se me pega ao paladar; tu me puseste no pó da morte.

16 M ă încercuiesc nişte câini, o ceată de nelegiuiţi mă învăluieşte; mi-au străpuns mâinile şi picioarele.

Pois cães me rodeiam; um ajuntamento de malfeitores me cerca; transpassaram-me as mãos e os pés.

17 T oate oasele aş putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc;

Posso contar todos os meus ossos. Eles me olham e ficam a mirar-me.

18 ş i-au împărţit veşmintele mele între ei şi au tras la sorţi pentru cămaşa mea.

Repartem entre si as minhas vestes, e sobre a minha túnica lançam sortes.

19 D ar Tu, Doamne, nu Te îndepărta! Tăria mea, grăbeşte de-mi ajută!

Mas tu, Senhor, não te alongues de mim; força minha, apressa-te em socorrer-me.

20 S capă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghearele câinilor!

Livra-me da espada, e a minha vida do poder do cão.

21 I zbăveşte-mă din gura leului! Eliberează-mă din coarnele bivolului sălbatic!

Salva-me da boca do leão, sim, livra-me dos chifres do boi selvagem.

22 V oi vesti Numele Tău fraţilor mei; te voi lăuda în mijlocul adunării!

Então anunciarei o teu nome aos meus irmãos; louvar-te-ei no meio da congregação.

23 C ei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L! Voi, toţi urmaşii lui Iacov, slăviţi-L! Temeţi-vă de El, voi, toţi urmaşii lui Israel!

Vós, que temeis ao Senhor, louvai-o; todos vós, filhos de Jacó, glorificai-o; temei-o todos vós, descendência de Israel.

24 C ăci El nu dispreţuieşte, nici nu nesocoteşte necazul sărmanului; nu-Şi ascunde faţa de acesta, ci-l ascultă când strigă către El după ajutor.

Porque não desprezou nem abominou a aflição do aflito, nem dele escondeu o seu rosto; antes, quando ele clamou, o ouviu.

25 T u eşti pricina laudelor mele în adunarea cea mare! Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine!

De ti vem o meu louvor na grande congregação; pagarei os meus votos perante os que o temem.

26 C ei săraci vor mânca şi se vor sătura; cei ce Îl caută pe Domnul Îl vor lăuda. Veşnic să vă trăiască sufletul!

Os mansos comerão e se fartarão; louvarão ao Senhor os que o buscam. Que o vosso coração viva eternamente!

27 T oate marginile pământului îşi vor aminti şi se vor întoarce la Domnul. Toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Lui,

Todos os limites da terra se lembrarão e se converterão ao Senhor, e diante dele adorarão todas as famílias das nações.

28 c ăci a Domnului este domnia şi El stăpâneşte peste neamuri!

Porque o domínio é do Senhor, e ele reina sobre as nações.

29 T oţi cei prosperi de pe pământ vor mânca şi I se vor închina; înaintea Lui vor îngenunchea toţi cei ce se coboară în ţărână, cei ce nu pot să-şi păstreze viaţa.

Todos os grandes da terra comerão e adorarão, e todos os que descem ao pó se prostrarão perante ele, os que não podem reter a sua vida.

30 U rmaşii Îi vor sluji şi se va povesti istorisi generaţiei următoare despre Stăpânul.

A posteridade o servirá; falar-se-á do Senhor ã geração vindoura.

31 E i vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, iar poporului care se va naşte îi vor vesti lucrarea Lui.

Chegarão e anunciarão a justiça dele; a um povo que há de nascer contarão o que ele fez.