Iov 37 ~ Jó 37

picture

1 Î n faţa acestor lucruri, inima îmi tremură şi saltă din locul ei.

Sobre isso também treme o meu coração, e salta do seu lugar.

2 A scultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său şi bubuitul care iese din gura Sa!

Dai atentamente ouvidos ao estrondo da voz de Deus e ao sonido que sai da sua boca.

3 Î şi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg şi-l trimite până la marginile pământului.

Ele o envia por debaixo de todo o céu, e o seu relâmpago até os confins da terra.

4 A poi se aude vuietul glasului Său; El tună cu glasul Său măreţ. Când I se aude glasul, El nu opreşte fulgerele.

Depois do relâmpago ruge uma grande voz; ele troveja com a sua voz majestosa; e não retarda os raios, quando é ouvida a sua voz.

5 V ocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit; El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.

Com a sua voz troveja Deus maravilhosamente; faz grandes coisas, que nós não compreendemos.

6 E l spune zăpezii: «Cazi pe pământ!» şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»

Pois ã neve diz: Cai sobre a terra; como também

7 E l îl opreşte pe orice om din lucrul lui, pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui.

Ele sela as mãos de todo homem, para que todos saibam que ele os fez.

8 A tunci animalele se duc la adăpostul lor şi rămân în vizuinile lor.

E as feras entram nos esconderijos e ficam nos seus covis.

9 V ijelia iese din odaia sa şi frigul din vânturile cele năprasnice.

Da recâmara do sul sai o tufão, e do norte o frio.

10 S uflarea lui Dumnezeu face gheaţa şi îngheaţă apele mari.

Ao sopro de Deus forma-se o gelo, e as largas águas são congeladas.

11 E l încarcă norii grei cu umezeală; împrăştie norii cu fulgerul Său.

Também de umidade carrega as grossas nuvens; as nuvens espalham relâmpagos.

12 E i se mişcă după călăuzirea Lui şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.

Fazem evoluções sob a sua direção, para efetuar tudo quanto lhes ordena sobre a superfície do mundo habitável:

13 E l aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea.

seja para disciplina, ou para a sua terra, ou para beneficência, que as faça vir.

14 I ov, ia aminte la aceasta! Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!

A isto, Jó, inclina os teus ouvidos; pára e considera as obras maravilhosas de Deus.

15 Ş tii tu cum conduce Dumnezeu norii şi cum face să strălucească fulgerul Său?

Sabes tu como Deus lhes dá as suas ordens, e faz resplandecer o relâmpago da sua nuvem?

16 Ş tii tu cum plutesc norii? Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?

Compreendes o equilíbrio das nuvens, e as maravilhas daquele que é perfeito nos conhecimentos;

17 Ş tii tu de ce ţi se încălzesc hainele, când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?

tu cujas vestes são quentes, quando há calma sobre a terra por causa do vento sul?

18 P oţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

Acaso podes, como ele, estender o firmamento, que é sólido como um espelho fundido?

19 « Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem! Din pricina întunericului nu ştim să ne apărăm cauza.»

Ensina-nos o que lhe diremos; pois nós nada poderemos pôr em boa ordem, por causa das trevas.

20 C ine Îi va spune că vreau să-I vorbesc? Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?

Contar-lhe-ia alguém que eu quero falar. Ou desejaria um homem ser devorado?

21 N imeni nu poate privi cum străluceşte soarele în ceruri, după ce vântul le-a înseninat.

E agora o homem não pode olhar para o sol, que resplandece no céu quando o vento, tendo passado, o deixa limpo.

22 E l vine din nord într-o splendoare de aur; împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.

Do norte vem o áureo esplendor; em Deus há tremenda majestade.

23 C el Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere, în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.

Quanto ao Todo-Poderoso, não o podemos compreender; grande é em poder e justiça e pleno de retidão; a ninguém, pois, oprimirá.

24 D e aceea oamenii se tem de El; da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El.“

Por isso o temem os homens; ele não respeita os que se julgam sábios.