1 B inecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă şi degetele pentru război,

Bendito seja o Senhor, minha rocha, que adestra as minhas mãos para a peleja e os meus dedos para a guerra;

2 B inefăcătorul meu, Fortăreaţa mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu, Cel în Care mă încred, Cel Care-mi supune poporul!

meu refúgio e minha fortaleza, meu alto retiro e meu e meu libertador, escudo meu, em quem me refugio; ele é quem me sujeita o meu povo.

3 D oamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el, ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?

Ó Senhor, que é o homem, para que tomes conhecimento dele, e o filho do homem, para que o consideres?

4 O mul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.

O homem é semelhante a um sopro; os seus dias são como a sombra que passa.

5 D oamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară; atinge munţii, ca să fumege!

Abaixa, ó Senhor, o teu céu, e desce! Toca os montes, para que fumeguem!

6 A prinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei; aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!

Arremessa os teus raios, e dissipa-os; envia as tuas flechas, e desbarata-os!

7 Î ntinde-Ţi mâna din înălţime! Scapă-mă şi izbăveşte-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

Estende as tuas mãos desde o alto; livra-me, e arrebata-me das poderosas águas e da mão do estrangeiro,

8 a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

cuja boca fala vaidade, e cuja mão direita é a destra da falsidade.

9 D umnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou, Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,

A ti, ó Deus, cantarei um cântico novo; com a harpa de dez cordas te cantarei louvores,

10 Ţ ie, Care le dai regilor biruinţa, Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!

sim, a ti que dás a vitória aos reis, e que livras da espada maligna a teu servo Davi.

11 N umai scapă-mă, izbăveşte-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

Livra-me, e tira-me da mão do estrangeiro, cuja boca fala mentiras, e cuja mão direita é a destra da falsidade.

12 A tunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante bine crescute, fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi care susţin un palat.

Sejam os nossos filhos, na sua mocidade, como plantas bem desenvolvidas, e as nossas filhas como pedras angulares lavradas, como as de um palácio.

13 G rânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade; turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;

Estejam repletos os nossos celeiros, fornecendo toda sorte de provisões; as nossas ovelhas produzam a milhares e a dezenas de milhares em nosos campos;

14 v itele noastre vor fi bine hrănite; nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de ţipăt pe uliţele noastre.

os nossos bois levem ricas cargas; e não haja assaltos, nem sortidas, nem clamores em nossas ruas!

15 F erice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

Bem-aventurado o povo a quem assim sucede! Bem-aventurado o povo cujo Deus é o Senhor.