1 E u sunt un trandafir din Şaron, un crin al văilor. Iubitul

Eu sou a rosa de Sarom, o lírio dos vales.

2 C um este crinul printre spini, astfel este iubita mea între fete. Sulamita

Qual o lírio entre os espinhos, tal é a minha amada entre as filhas.

3 C um este mărul printre copacii pădurii, aşa este iubitul meu între tineri. Îmi place să stau la umbra lui şi rodul lui este dulce pentru gura mea.

Qual a macieira entre as árvores do bosque, tal é o meu amado entre os filhos; com grande gozo sentei-me ã sua sombra; e o seu fruto era doce ao meu paladar.

4 E l m-a adus în odaia de petrecere, iar steagul lui peste mine era iubirea.

Levou-me ã sala do banquete, e o seu estandarte sobre mim era o amor.

5 Î ntăriţi-mă cu prăjituri cu stafide, învioraţi-mă cu mere, fiindcă sunt bolnavă de iubire!

Sustentai-me com passas, confortai-me com maçãs, porque desfaleço de amor.

6 M âna lui stângă să fie sub capul meu şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!

A sua mão esquerda esteja debaixo da minha cabeça, e a sua mão direita me abrace.

7 V ă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele şi pe căprioarele câmpului: nu stârniţi şi nu treziţi iubirea până când nu-i va face ei plăcere!

Conjuro-vos, ó filhas de Jerusalém, pelas gazelas e cervas do campo, que não acordeis nem desperteis o amor, até que ele o queira.

8 A uziţi glasul iubitului meu! Iată-l venind, sărind peste munţi, săltând peste dealuri!

A voz do meu amado! eis que vem aí, saltando sobre os montes, pulando sobre os outeiros.

9 I ubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb. Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându-se prin ferestre şi contemplând printre zăbrele.

O meu amado é semelhante ao gamo, ou ao filho do veado; eis que está detrás da nossa parede, olhando pelas janelas, lançando os olhos pelas grades.

10 I ubitul meu a vorbit şi mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea, şi vino cu mine, frumoasa mea,

Fala o meu amado e me diz: Levanta-te, amada minha, formosa minha, e vem.

11 p entru că, iată, iarna a trecut, ploaia s-a oprit şi s-a dus!

Pois eis que já passou o inverno; a chuva cessou, e se foi;

12 P e câmp răsar florile, a venit timpul cântării şi pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturicii!

aparecem as flores na terra; já chegou o tempo de cantarem as aves, e a voz da rola ouve-se em nossa terra.

13 S mochinii dau primele roade şi florile viilor îşi răspândesc parfumul. Ridică-te şi vino, iubita mea, vino cu mine, frumoasa mea!

A figueira começa a dar os seus primeiros figos; as vides estão em flor e exalam o seu aroma. Levanta-te, amada minha, formosa minha, e vem.

14 P orumbiţa mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălţimilor, arată-mi faţa ta şi lasă-mă să-ţi aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar faţa ta este încântătoare!“ Corul

Pomba minha, que andas pelas fendas das penhas, no oculto das ladeiras, mostra-me o teu semblante faze-me ouvir a tua voz; porque a tua voz é doce, e o teu semblante formoso.

15 P rindeţi-ne vulpile, micuţele vulpi care distrug viile, viile noastre care sunt în floare! Sulamita

Apanhai-nos as raposas, as raposinhas, que fazem mal

16 I ubitul meu este al meu şi eu sunt a lui! El îşi paşte turma printre crini.

O meu amado é meu, e eu sou dele; ele apascenta o seu rebanho entre os lírios.

17 P ână când se va lumina de ziuă, iar umbrele vor zbura, întoarce-te, iubitul meu, şi fii ca o gazelă, sau ca un pui de cerb peste munţii stâncoşi!

Antes que refresque o dia, e fujam as sombras, volta, amado meu, e faze-te semelhante ao gamo ou ao filho dos veados sobre os montes de Beter.