1 F ilho meu, atende ã minha sabedoria; inclinão teu ouvido ã minha prudência;

Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea, ascultă bine cuvintele mele înţelepte,

2 p ara que observes a discrição, e os teus lábios guardem o conhecimento.

ca să-ţi păstrezi chibzuinţa şi buzele tale să păzească cunoştinţa!

3 P orque os lábios da mulher licenciosa destilam mel, e a sua boca e mais macia do que o azeite;

Buzele femeii adultere picură miere, şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

4 m as o seu fim é amargoso como o absinto, agudo como a espada de dois gumes.

dar la urmă sunt mai amare decât pelinul, mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.

5 O s seus pés descem ã morte; os seus passos seguem no caminho do Seol.

Picioarele ei coboară la moarte şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.

6 E la não pondera a vereda da vida; incertos são os seus caminhos, e ela o ignora.

Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă; căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.

7 A gora, pois, filhos, dai-me ouvidos, e não vos desvieis das palavras da minha boca.

Acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.

8 A fasta para longe dela o teu caminho, e não te aproximes da porta da sua casa;

Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei, nu te apropia de uşa locuinţei ei,

9 p ara que não dês a outros a tua honra, nem os teus anos a cruéis;

pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora şi anii tăi unui om nemilos,

10 p ara que não se fartem os estranhos dos teus bens, e não entrem os teus trabalhos na casa do estrangeiro,

pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,

11 e gemas no teu fim, quando se consumirem a tua carne e o teu corpo,

iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu când carnea şi trupul ţi se vor istovi.

12 e digas: Como detestei a disciplina! e desprezou o meu coração a repreensão!

Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!

13 e não escutei a voz dos que me ensinavam, nem aos que me instruíam inclinei o meu ouvido!

Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!

14 Q uase cheguei ã ruína completa, no meio da congregação e da assembléia.

Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării şi comunităţii.“

15 B ebe a água da tua própria cisterna, e das correntes do teu poço.

Bea apă din puţul tău şi din propriul tău izvor!

16 D erramar-se-iam as tuas fontes para fora, e pelas ruas os ribeiros de águas?

De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi şi râurile tale în locuri publice?

17 S ejam para ti só, e não para os estranhos juntamente contigo.

Lasă-le să fie doar ale tale şi nu le împărţi cu străinii.

18 S eja bendito o teu manancial; e regozija-te na mulher da tua mocidade.

Fie binecuvântată fântâna ta şi bucură-te de soţia tinereţii tale –

19 C omo corça amorosa, e graciosa cabra montesa saciem-te os seus seios em todo o tempo; e pelo seu amor sê encantado perpetuamente.

cerboaică iubită, căprioară plăcută! Fii îmbătat tot timpul de sânii ei, fii întotdeauna captivat de dragostea ei.

20 E por que, filho meu, andarias atraído pela mulher licenciosa, e abraÇarias o seio da adúltera?

Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină? De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?

21 P orque os caminhos do homem estão diante dos olhos do Senhor, o qual observa todas as suas veredas.

Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului şi El cântăreşte toate cărările lui.

22 Q uanto ao ímpio, as suas próprias iniqüidades o prenderão, e pelas cordas do seu pecado será detido.

Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui şi va fi legat cu funiile păcatului lui.

23 E le morre pela falta de disciplina; e pelo excesso da sua loucura anda errado.

El va muri din lipsă de disciplinare şi va rătăci din prea multa lui prostie.