1 J unto aos rios de Babilônia, ali nos assentamos e nos pusemos a chorar, recordando-nos de Sião.

Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

2 N os salgueiros que há no meio dela penduramos as nossas harpas,

Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

3 p ois ali aqueles que nos levaram cativos nos pediam canções; e os que nos atormentavam, que os alegrássemos, dizendo: Cantai-nos um dos cânticos de Sião.

căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

4 M as como entoaremos o cântico do Senhor em terra estrangeira?

Cum să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

5 S e eu me esquecer de ti, ó Jerusalém, esqueça-se a minha destra da sua destreza.

Ierusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

6 A pegue-se-me a língua ao céu da boca, se não me lembrar de ti, se eu não preferir Jerusalém ã minha maior alegria.

Limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7 L embra-te, Senhor, contra os edomitas, do dia de Jerusalém, porque eles diziam: Arrasai-a, arrasai-a até os seus alicerces.

Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

8 A h! filha de Babilônia, devastadora; feliz aquele que te retribuir consoante nos fizeste a nós;

Fiică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

9 f eliz aquele que pegar em teus pequeninos e der com eles nas pedra.

Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!