1 J unto a los ríos de Babilonia, Nos sentábamos a llorar al acordarnos de Sión.

Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

2 S obre los sauces de la ciudad colgamos nuestras arpas.

Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

3 L os que nos capturaron, nos pedían que cantáramos. Nuestros opresores nos pedían estar contentos. Decían: «¡Canten algunos de sus cánticos de Sión!»

căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

4 ¿ Y cómo podríamos cantarle al Señor en un país extranjero?

Cum să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

5 J erusalén, si acaso llego a olvidarme de ti, ¡que la mano derecha se me tulla!

Ierusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

6 J erusalén, ¡que la lengua se me pegue al paladar, si acaso no llego a recordarte ni te pongo por encima de mis alegrías!

Limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7 S eñor, recuerda lo que decían los edomitas el día que Jerusalén fue destruida: «¡Arrásenla, destrúyanla hasta sus cimientos!»

Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

8 ¡ También tú, Babilonia, serás arrasada! ¡Dichoso el que te dé tu merecido por todo el mal que nos hiciste!

Fiică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

9 ¡ Dichoso el que agarre a tus niños y los estrelle contra las rocas!

Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!