1 O ración del profeta Habacuc. Sobre Sigionot.

Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat precum un şighionot.

2 S eñor, he oído hablar de tus hechos, y saberlo me llena de temor. Vuelve a actuar, Señor, en estos tiempos; date a conocer en nuestros días, y si te enojas, recuerda que eres compasivo.

– Doamne, am auzit de faima Ta! Lucrările Tale, Doamne, îmi inspiră teamă! Lucrează şi în cursul acestor ani! Fă-le cunoscute şi odată cu trecerea acestor ani! Dar, la mânie, adu-Ţi aminte de îndurare!

3 ¡ Dios viene de Temán! ¡El Santo viene del monte de Parán! ¡Su gloria cubre los cielos! ¡La tierra se llena con su alabanza!

Dumnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt – din muntele Paran. Sela Splendoarea Lui acoperă cerurile, iar lauda Lui umple pământul.

4 ¡ Su resplandor es como la luz! ¡Brillantes rayos salen de su mano! Allí está escondido su poder!

Strălucirea Lui este ca lumina şi din mâna Lui ies raze; acolo îi este ascunsă puterea.

5 A vanza precedido de gran mortandad, y cierra su marcha ardiente fuego.

Înaintea Lui merge molima, iar flacăra calcă pe urmele Sale.

6 S i se detiene, la tierra se estremece; si lanza una mirada, tiemblan las naciones, las montañas eternas se desmoronan, y las colinas perennes se hunden. ¡Sus caminos son eternos!

El se opreşte şi măsoară pământul; se uită şi face popoarele să tremure. Munţii cei trainici se sfărâmă, iar dealurile cele vechi se pleacă. Cărările Lui sunt veşnice.

7 H e visto aflicción en las tiendas de Cusán, y angustia en las tiendas de Madián.

Am văzut corturile lui Cuşan în necaz şi colibele ţării lui Midian tremurând.

8 ¿ Te enojaste, Señor, contra los ríos? ¿Te airaste contra ellos? ¿Se desató tu furia contra el mar cuando montaste en tus caballos y subiste en tus carros de victoria?

S-a înfuriat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se arată mânia Ta? Împotriva mării s-a aprins furia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?

9 A l quedar tu arco al descubierto, pudo verse tu aljaba repleta de flechas. Con los ríos divides la tierra.

Arcul Îţi este dezvelit, iar săgeţile se află sub jurământ, la dispoziţia poruncii Tale. Sela Tu despici pământul prin râuri.

10 L os montes te ven, y tiemblan. Pasan las aguas y todo lo inundan; el mar profundo deja oír su voz, y las grandes olas se agitan.

Munţii Te-au văzut şi s-au cutremurat. Potopul de ape s-a revărsat, iar adâncul şi-a făcut auzit glasul şi şi-a înălţat valurile.

11 A l ver el resplandor de tus saetas, y el brillo de tu deslumbrante lanza, el sol y la luna detienen su marcha.

Soarele şi luna s-au oprit în înălţimi la sclipirea săgeţilor Tale care pornesc, la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.

12 E n tu ira, pisoteas la tierra; en tu furor, aplastas a las naciones.

Tu străbaţi pământul cu indignare şi treieri neamurile cu mânie.

13 A cudes al llamado de tu pueblo, y sales en ayuda de tu ungido. Abates la casa del jefe malvado, y lo dejas desnudo de pies a cabeza.

Ai ieşit ca să-Ţi eliberezi poporul, ca să-l izbăveşti pe unsul Tău. Tu ai zdrobit căpetenia din casa răutăţii, l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare! Sela

14 H oradas con sus propios dardos la cabeza de sus guerreros, que arremeten contra mí para que huya, y gozan devorando al pobre que se esconde.

I-ai străpuns capul cu propriile-i săgeţi, atunci când războinicii lui s-au dezlănţuit ca să ne împrăştie! Bucuria lor a fost atunci ca a celor ce-l devorează pe sărac fără să ştie nimeni.

15 T ú cabalgas en el mar con tus caballos, y haces que se agiten las muchas aguas.

Tu păşeşti pe mare cu caii Tăi, agitând apele cele mari.

16 A l oírte, se estremecen mis entrañas; mis labios tiemblan al escuchar tu voz. El mal me cala hasta los huesos, y en mi interior todo se estremece, pero yo espero confiado el día de la angustia, el día en que será invadido el pueblo que ahora nos oprime.

Când am auzit, mi s-a cutremurat trupul! La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele! Mi-a intrat putrezirea în oase şi am început să tremur din genunchi! Totuşi voi aştepta liniştit ziua necazului ce se va abate peste poporul care ne va ataca.

17 A unque todavía no florece la higuera, ni hay uvas en los viñedos, ni hay tampoco aceitunas en los olivos, ni los campos han rendido sus cosechas; aunque no hay ovejas en los rediles ni vacas en los corrales,

Chiar dacă smochinul nu înfloreşte şi în vii nu mai este rod, chiar dacă lipseşte rodul din măslin şi ogoarele nu mai dau hrană, chiar dacă turma din ţarc este nimicită şi nu mai sunt vite în grajduri,

18 y o me alegro por ti, Señor; ¡me regocijo en ti, Dios de mi salvación!

eu tot mă voi bucura în Domnul şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!

19 T ú, Señor eres mi Dios y fortaleza. Tú, Señor, me das pies ligeros, como de cierva, y me haces andar en mis alturas. Al jefe de los cantores. Sobre instrumentos de cuerda.

Domnul, Stăpânul, este tăria mea! El îmi face picioarele ca ale căprioarelor şi mă face să păşesc pe înălţimile mele. Pentru dirijor. De cântat cu instrumentele mele cu corzi.