1 H ermanos míos, ustedes mismos saben que nuestra visita a ustedes no fue en vano.

Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar.

2 T ambién saben que, a pesar de haber sufrido y de ser maltratados en Filipos, Dios nos dio el valor necesario para anunciarles su evangelio, aun en medio de grandes peligros.

După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, aşa cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre Evanghelia Lui, în ciuda unei mari împotriviri.

3 P orque nuestra exhortación no se basa en el error ni en malas intenciones, ni tampoco tratamos de engañar a nadie,

Căci apelul nostru nu vine dintr-o învăţătură greşită, nici din necurăţie, nici din viclenie,

4 s ino que hablamos porque Dios nos aprobó y nos confió el evangelio. No buscamos agradar a los hombres, sino a Dios, que es quien examina nuestro corazón.

ci, aşa cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, tot aşa vorbim şi noi, căutând să fim plăcuţi nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile.

5 C omo ustedes bien saben, nosotros nunca usamos palabras lisonjeras, ni hay en nosotros avaricia encubierta. Dios es nuestro testigo.

Voi ştiţi că nu ne-am linguşit şi nici nu ne-am prefăcut, ca să ascundem vreo lăcomie, – Dumnezeu ne este martor –,

6 T ampoco hemos buscado recibir honores de ustedes, ni de otros ni de nadie, aun cuando como apóstoles de Cristo podríamos haberles pedido que nos ayudaran.

nici n-am căutat să fim onoraţi de oameni – nici de voi, nici de alţii.

7 E n vez de eso, los hemos tratado con ternura, con el mismo cuidado de una madre por sus hijos.

Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-şi îngrijeşte copiii.

8 T an grande es nuestro cariño por ustedes, que hubiéramos querido entregarles no sólo el evangelio de Dios sino también nuestra propia vida. ¡A tal grado hemos llegado a amarlos!

Astfel, datorită afecţiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtăşim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi vieţile noastre, pentru că ne-aţi devenit atât de dragi.

9 H ermanos, ustedes se acordarán de nuestros trabajos y fatigas, y de cómo noche y día nos dedicamos a predicarles el evangelio de Dios, sin ser una carga para nadie.

Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi osteneala noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi.

10 U stedes son testigos, y Dios también, de que nos hemos comportado con ustedes los creyentes de manera santa, justa e intachable.

Voi sunteţi martori – şi Dumnezeu de asemenea – că purtarea noastră faţă de voi, cei care credeţi, a fost sfântă, dreaptă şi fără pată.

11 U stedes saben, además, que los hemos exhortado y consolado, como lo hace un padre con sus hijos,

Aşa cum ştiţi, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi,

12 y les hemos recomendado vivir con dignidad ante Dios, que los llamó a su reino y gloria.

încurajându-vă, îndemnându-vă şi insistând să trăiţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, Care v-a chemat în Împărăţia şi slava Lui.

13 P or eso también nosotros siempre damos gracias a Dios de que, cuando ustedes recibieron la palabra de Dios que nosotros les predicamos, no la recibieron como mera palabra humana sino como lo que es, como la palabra de Dios, la cual actúa en ustedes los creyentes.

Noi, de asemenea, Îi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat pentru că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum şi este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeţi.

14 P orque ustedes, hermanos, llegaron a ser imitadores de las iglesias de Dios en Cristo Jesús que están en Judea, ya que de parte de sus compatriotas sufrieron las mismas cosas que ellas padecieron de los judíos,

Voi, fraţilor, aţi urmat exemplul bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, şi care sunt în Cristos Isus, pentru că şi voi aţi suferit aceeaşi persecuţie din partea compatrioţilor voştri, pe care au suferit-o şi ele din partea iudeilor,

15 l os cuales mataron al Señor Jesús y a sus propios profetas, y a nosotros nos expulsaron. Ellos no agradan a Dios, se oponen a todo el mundo,

care L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii aceştia nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt potrivnici tuturor oamenilor,

16 y a nosotros nos impiden predicar a los no judíos para que se salven. Con esto llegan al colmo de sus pecados, y se hacen acreedores a la ira más extrema. Ausencia de Pablo de la iglesia

căci ne împiedică să le vorbim neamurilor pentru a fi mântuite. Astfel, ei întotdeauna umplu măsura păcatelor lor. Dar, în cele din urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu. Dorinţa lui Pavel de a-i revedea pe tesaloniceni

17 P ero nosotros, hermanos, aunque estuvimos separados de ustedes por algún tiempo (físicamente, pero no en el corazón), hicimos todo lo posible para ir a verlos.

Fraţilor, atunci când, pentru puţin timp, am fost despărţiţi de voi, – în persoană, dar nu cu inima –, am dorit cu şi mai mare ardoare să vă vedem.

18 P or lo tanto, quisimos ir a verlos, y yo mismo lo intenté varias veces, pero Satanás nos lo impidió.

Am vrut să venim la voi, – cel puţin eu, Pavel, am vrut din nou şi din nou –, dar Satan ne-a împiedicat.

19 P orque ¿cuál es nuestra esperanza o gozo delante de nuestro Señor Jesucristo? ¿De qué corona puedo vanagloriarme cuando él venga, si no es de ustedes?

Care este nădejdea sau bucuria, sau cununa cu care ne lăudăm înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui? Oare nu voi?

20 P orque son ustedes el motivo de nuestro orgullo y de nuestro gozo.

Într-adevăr, voi sunteţi gloria şi bucuria noastră!