1 N o conviene la nieve en el verano, ni la lluvia en el tiempo de la siega, ni colmar de honores al necio.

Aşa cum nu se potriveşte zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, tot astfel nu se potriveşte nici onoarea pentru un prost.

2 G orrión sin rumbo, golondrina que revolotea: ¡eso es la maldición sin causa, pues nunca llega!

Aşa cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, tot astfel nu nimereşte nici blestemul neîntemeiat.

3 P ara el caballo, el látigo; para el asno, el freno; para la espalda del necio, la vara.

Biciul este pentru cal, căpăstrul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea proştilor.

4 N unca respondas al necio con necedades, para que no resultes ser otro necio.

Nu-i răspunde prostului după prostia lui, ca nu cumva să fii tu însuţi ca el!

5 R esponde al necio conforme a su necedad, para que no se crea demasiado sabio.

Răspunde-i prostului după prostia lui, ca nu cumva să se considere înţelept!

6 R ecurrir a un necio como mensajero es lo mismo que amputarse los pies; ¡es arriesgarse a pasar un trago amargo!

Cel care trimite un mesaj printr-un prost îşi taie singur picioarele şi bea violenţă.

7 P iernas tullidas que penden inútiles: ¡eso es el proverbio en la boca del necio!

Ca picioarele oloage, care atârnă neputincioase, aşa este un proverb în gura unor proşti.

8 A tar la piedra a la honda: ¡eso es el rendir honores a un necio!

Ca legarea unei pietre în praştie aşa este cinstirea unui prost.

9 E spina clavada en la mano del borracho: ¡eso es el proverbio en labios del necio!

Ca un tufiş de spini în mâna unui om beat aşa este un proverb în gura unui prost.

10 A rquero que a todo el mundo hiere: ¡eso es quien emplea a necios y vagabundos!

Ca un arcaş care răneşte pe oricine, aşa este cel ce angajează un prost sau un trecător oarecare.

11 P erro que vuelve a su vómito: ¡eso es el necio que repite su necedad!

Ca un câine care se întoarce la voma lui, aşa îşi repetă şi prostul prostiile.

12 ¿ Has visto gente sabia en su propia opinión? ¡Más esperanza tiene el necio que esa gente!

Ai văzut vreun om care se consideră înţelept? Este mai multă speranţă pentru un prost decât pentru el.

13 E l perezoso alega: «¡Un león anda suelto! ¡Está al acecho en el camino y por las calles!»

Leneşul spune: „Este un leu pe drum! Un leu fioros hoinăreşte pe străzi!“

14 L a puerta gira sobre sus bisagras, y el perezoso gira sobre la cama.

Aşa cum se întoarce uşa pe balamalele ei, tot astfel se întoarce şi leneşul în patul lui.

15 E l perezoso mete la mano en el plato, pero le resulta cansado llevársela a la boca.

Leneşul îşi vâră mâna în blid dar este prea obosit să o ducă înapoi la gură.

16 E l perezoso se considera más sabio que siete sabios que sepan aconsejar.

Leneşul se consideră mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu înţelepciune.

17 D ejarse llevar del enojo en un pleito ajeno es como querer sujetar a un perro por las orejas.

Ca un om care prinde un câine de urechi, aşa este trecătorul care se bagă într-o ceartă ce nu-l priveşte.

18 U n loco que, en su locura, lanza mortíferas flechas encendidas:

Ca un nebun care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare,

19 ¡ eso es el hombre que engaña a su amigo, y luego alega que lo hizo de broma!

aşa este omul care înşală pe semenul său şi spune: „Doar am glumit!“

20 S in leña se apaga el fuego, y sin chismosos se acaba el pleito.

Când nu mai sunt lemne, focul se stinge şi când nu mai este nici un bârfitor, cearta încetează.

21 P ara hacer brasas, el carbón; para encender el fuego, la leña; para encender los ánimos, el pendenciero.

După cum cărbunele face jar şi lemnul foc, tot astfel şi omul certăreţ stârneşte conflicte.

22 L os chismes son deliciosos bocados, que penetran hasta lo más profundo.

Cuvintele bârfitorului sunt ca nişte prăjituri; ele alunecă până în adâncul stomacului.

23 L os labios seductores y el corazón malvado son una vasija de barro bañada en plata barata.

Ca poleiala de argint peste un vas de lut aşa sunt buzele prefăcute şi o inimă rea.

24 E l que odia, lo disimula con los labios pero por dentro maquina el engaño.

Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi în inima lui pregăteşte înşelăciunea.

25 N o confíes en quien habla con voz engolada, porque en su corazón hay siete abominaciones.

Deşi vorbirea lui este încântătoare, nu-l crede, căci şapte ticăloşii sunt în inima lui!

26 A unque el odio se encubra con disimulo, la maldad se hará manifiesta en la comunidad.

Ura lui poate fi ascunsă prin făţărnicie, dar răutatea lui va fi descoperită în adunare.

27 E l que cava el foso, en él se cae; al que empuja la piedra, la piedra lo aplasta.

Cine sapă o groapă va cădea în ea, iar piatra se întoarce chiar peste cel ce o rostogoleşte.

28 L a lengua falsa aborrece al que ha herido; la boca zalamera conduce al desastre.

Limba mincinoasă urăşte pe cei răniţi de ea şi gura linguşitoare aduce ruina.