1 Y o, Santiago, siervo de Dios y del Señor Jesucristo, saludo a las doce tribus que están en la dispersión. La sabiduría que viene de Dios

Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate printre neamuri: salutări! Încercări şi ispite

2 H ermanos míos, considérense muy dichosos cuando estén pasando por diversas pruebas.

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări,

3 B ien saben que, cuando su fe es puesta a prueba, produce paciencia.

căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare.

4 P ero procuren que la paciencia complete su obra, para que sean perfectos y cabales, sin que les falta nada.

Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic.

5 S i alguno de ustedes requiere de sabiduría, pídasela a Dios, y él se la dará, pues Dios se la da a todos en abundancia y sin hacer ningún reproche.

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată.

6 P ero tiene que pedir con fe y sin dudar nada, porque el que duda es como las olas del mar, que el viento agita y lleva de un lado a otro.

Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo.

7 Q uien sea así, no piense que recibirá del Señor cosa alguna,

Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,

8 p ues quienes titubean son inconstantes en todo lo que hacen.

fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui.

9 E l hermano pobre debe sentirse orgulloso cuando sea exaltado;

Fratele care are o situaţie umilă să se laude cu înălţarea lui.

10 e l rico debe sentirse igual cuando sea humillado, porque las riquezas pasan como las flores del campo:

Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii.

11 e n cuanto sale el sol, quemándolo todo con su calor, la hierba se marchita y su flor se cae, con lo que su hermosa apariencia se desvanece. Así también se desvanecerá el rico en todas sus empresas. Enfrentando las pruebas

Soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea ei piere. Aşa se va veşteji şi cel bogat în umbletele lui.

12 D ichoso el que hace frente a la tentación; porque, pasada la prueba, se hace acreedor a la corona de vida, la cual Dios ha prometido dar a quienes lo aman.

Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieţii, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

13 C uando alguien sea tentado, no diga que ha sido tentado por Dios, porque Dios no tienta a nadie, ni tampoco el mal puede tentar a Dios.

Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni.

14 A l contrario, cada uno es tentado cuando se deja llevar y seducir por sus propios malos deseos.

Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă şi momit.

15 E l fruto de estos malos deseos, una vez concebidos, es el pecado; y el fruto del pecado, una vez cometido, es la muerte.

Atunci pofta concepe dând naştere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naştere la moarte.

16 Q ueridos hermanos míos, no se equivoquen.

Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire, fraţii mei preaiubiţi!

17 T oda buena dádiva y todo don perfecto descienden de lo alto, del Padre de las luces, en quien no hay cambio ni sombra de variación.

Orice dăruire generoasă şi orice dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutării.

18 É l, por su propia voluntad, nos hizo nacer por medio de la palabra de verdad, para que seamos los primeros frutos de su creación. Poniendo en práctica la palabra

El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, după voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui. Împlinitori ai Cuvântului

19 P or eso, amados hermanos míos, todos ustedes deben estar dispuestos a oír, pero ser lentos para hablar y para enojarse,

Fraţii mei preaiubiţi, să ştiţi următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie;

20 p orque quien se enoja no promueve la justicia de Dios.

căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

21 A sí que despójense de toda impureza y de tanta maldad, y reciban con mansedumbre la palabra sembrada, que tiene el poder de salvarlos.

De aceea, daţi la o parte orice murdărie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele!

22 P ero pongan en práctica la palabra, y no se limiten sólo a oírla, pues se estarán engañando ustedes mismos.

Fiţi împlinitori ai Cuvântului şi nu doar ascultători, înşelându-vă singuri!

23 E l que oye la palabra pero no la pone en práctica es como el que se mira a sí mismo en un espejo:

Căci dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu este şi un împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-şi priveşte propria faţă într-o oglindă,

24 s e ve a sí mismo, pero en cuanto se va, se olvida de cómo es.

iar, după ce s-a privit, el pleacă şi uită imediat cum era.

25 E n cambio, el que fija la mirada en la ley perfecta, que es la ley de la libertad, y no se aparta de ella ni se contenta sólo con oírla y olvidarla, sino que la practica, será dichoso en todo lo que haga.

Însă, cel ce se opreşte să privească în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor prin fapte, acela va fi fericit în lucrarea lui.

26 S i alguno de ustedes cree ser religioso, pero no refrena su lengua, se engaña a sí mismo y su religión no vale nada.

Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi ţine în frâu limba, îşi înşală inima, iar religia lui este fără valoare.

27 D elante de Dios, la religión pura y sin mancha consiste en ayudar a los huérfanos y a las viudas en sus aflicciones, y en mantenerse limpio de la maldad de este mundo.

Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să ai grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume.